9

153 26 6
                                    


- Nu am aflat nimic in plus, fata de ceea ce stiusem deja. Nu am aflat nimic despre mama. Nimeni nu stie nimic despre ea, in afara de tine si de Eduard...

- Stiu... recunoscu el, zambind a nostalgie... apoi continua: - Vorbeste despre celalalt barbat. De unde stie el ce am facut eu acum noua ani.

- Hm! Nu ai fost destul de atent, tata. Am poze cu tine din apartament...

- Poftim?! Ce naiba?!

- Da! Unul dintre cei cu care ai petrecut tu la apartament acum noua ani, e omul lui Samir. Tatal lui Alex a aranjat asta. Ti-a facut niste poze...! Ih!

- Incredibil! Imposibil! Se incrunta el. – Nu a fost niciun tigan printre ei!

- Nu! Dar nici eu nu sunt tigan, tata! Si totusi, sunt printre ei... Si totusi, vor sa ma insoare cu printesa clanului oradean... L-ai auzit pe Alex. Am nunta programata pe 15... cu o fetita de treisprezece ani...

- Pot sa te rog ceva?

- Depinde... am raspuns eu, privindu-l in ochi.

- Distruge acele poze! Nu vreau ca Emily sa stie de ele... Nu vreau ca ea sa le vada vreodata... E destul ca stie ce am facut eu atunci, nu e nevoie sa le si vada... A trecut mult prea greu peste acel an, ca sa nu ma ingrozeasca existenta unor asemenea dovezi indiferent in ce colt al lumii ar fi...

- Ok! Nu am niciun interes sa le pastrez... Nu am vrut sa te santajez cu ele... Stiu ce s-a intamplat atunci... Stiu pana unde s-a ajuns...

- E incredibil ce imi spui tu, fiule... Parca nu e vorba de mine... Parca e un scenariu de film...

- E viata, tata... E soarta... E realitatea...

- Si cine e Carmen? L-am auzit pe Alex, insistand pe acest nume!

- Hm! Tata, nu suntem chiar atat de apropiati ca sa iti spun de Carmen! Nu uita ca eu inca nu stiu adevarul-adevarat. Am doua variante diametral opuse. Nu risc nimic! Azi eu ti-am pus cutitul la gat, poate maine iti aduci aminte ca tu nu ai vrut un copil in conditiile alea de care ai spus, daca ai spus adevarul, sau daca mama spune adevarul, atunci tu poate maine iti amintesti ca vrei sa imi iei viata. Nu vei afla nimic de Carmen! Capitolul „incredere" nu are cum sa fie intre noi!

- Fiule, daca ai aflat atatea despre mine, atunci stii ca sunt un om corect! Trebuie sa stii asta!

- Da! Corect... Si loial... si puternic si cu relatii... si extrem de impulsiv... si ranchiunos... si razbunator, tata... De unde stiu eu ca nu joci teatru pentru ca sa iti salvezi fata, pentru ca mai apoi sa te napustesti asupra mea cu toatea armele posibile, la care poti tu ajunge. Si asa ti-am spus cam multe despre mine! Poate maine, tu intri in primul post de politie si ma dai in gat... si ma bagi la zdup, asa fara dovezi... doar din razbunare... Doar ca sa scapi de mine... fara sa fii nevoit sa te manjesti cu sange... Nu degeaba se tem tiganii de tine!

- Adica?!

- Cei cinci tigani pe care i-ai circumcis? I-am amintit eu, privindu-l zambitor... – Nici nu au vrut sa auda sa ma ajute sa imi asigure spatele, daca ar fi fost nevoie... Se tem de tine! Se tem de relatiile tale...

- Hm! Ei inca se tem de mine? Dar au meritat ceea ce le-am facut atunci...

- Stiu! Stiu ca au meritat... si apropos, daca nu ai stiut pana acum, cutitul fluturas pe care l-au avut la ei, i-a infectat pe toti cei cinci...

- Oh! Doamne! Am un fiu! Am un fiu de care sunt mandru! Reveni el in prezent...

- Da! Ai un fiu! Un fiu pe care nu ti l-ai dorit... tata... si in niciun caz, de care nu poti fi mandru...

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum