10

153 28 4
                                    

- Edmond! E adevarat... L-ai descris foarte bine. Asta e Cris Reyn... Hm! Faimosul Cris Reyn. Dar el mai are o trasatura... Cea mai importanta trasatura. E corect. E in stare sa vada o nedreptate... Nu judeca pe nimeni pana nu afla totul despre el. Iar el stie cine e vinovatul aici. In niciun caz tu! Tu esti victima clara. El niciodata nu iti va reprosa ceea ce ai facut tu in Ajun de Craciun. Niciodata! Pentru ca e constient ca ceea ce ai facut tu e o consecinta a trecutului sau... O alta consecinta a trecutului sau, care il bantuie... iar tu stii acum cat de bantuit de remuscari e sufletul sau. Deci, Edmond! Daca astea iti sunt piedicile... treci peste ele! Daria isi va reveni pana la urma... Sunt sigura... Ea nu trebuie sa fie motivul plecarii tale... pentru ca ai face mai rau! Doar mult mai rau! Te rog... gandeste-te la asta... Da-i timp tatalui tau sa iti arate cine este si cat poate iubi. Daca pleci, de-abia acum va incepe razbunarea ta... Ceea ce ai facut tu in ajunul Craciunului e un moment... dar daca pleci, imi distrugi familia. Nu vrem sa pleci! Te dorim aici. Lasa-ne sa iti demonstram ca meritam sa ramai... Stiu ca ai viata ta acolo... si ca acolo te-ai nascut... dar gandeste-te bine la urmari... Stiu ca nu il mai urasti pe Cris... Nu ai fi aici, daca l-ai fi urat... Hm! Dar ce vorbesc! Daca l-ai fi urat cu adevarat, tu nu ai fi salvat-o pe Daria. Daca ai fi fost un om rau, tu nu ai cere acum un calmant... pentru ca ai riscat sa arzi de viu pentru fata celui care voia sa te inrobeasca... Daca ai fi fost un om rau, tu ai fi fost deja in Bucuresti... Deci tu nu il mai urasti pe Cris... Fa asta! Ramai! Nu iti va parea rau! Stiu ca sotul meu a vorbit cu Carmen... Nu stiu prea multe, pentru ca el nu mi-a spus amanunte... Pobabil ca sunt mult prea dureroase, iar sotul meu are mereu tendinta de a ma proteja... E una dintre trasaturile sale... E un protector innascut... Daca nu ma crezi, intreaba-l pe Eduard... El stie cel mai bine cine e Cris! El il cunoaste cel mai bine... El a trecut prin tineretea lui Cris... Dar tatal tau mi-a povestit ca iubita ta i-a zis la un moment dat ca tu nu ai avut nimic in viata asta, pana la paisprezece ani... Acum ai putea avea o familie...

- Emily... aici te inseli... Dupa cum vezi, eu am o familie acum... Alex cu familia lui... Da... nu am avut nimic, insa soarta a facut sa vad si eu cum e intr-o familie...

- Te inteleg, se intrista ea... – Te inteleg... Dar totusi, mai gandeste-te...

- Emily... nu promit nimic in seara asta. Asa am spus tuturor. Nu promit nimic acum... Nimic nu e batut in cuie... Asa ca, te rog, Emily nu te intrista. Te rog... Nu mai vreau sa fac pe nimeni sa sufere. Am pe suflet o gramada de suflete chinuite... Ultima e Daria... Nu te vreau si pe tine... O sa fac sa fie bine pentru toti. Asta pot sa iti promit. E bine asa?

- E bine, zambi ea. – Hai sa ne intoarcem in living. Mai este putin si ciocnim paharele cu sampanie!

Ne-am intors impreuna langa ceilalti... Carmen era mult prea alarmata, ca sa nu ma priveasca foarte atenta. Tatal meu o privea pe Emily... usor incruntat...

Pentru ca nu m-am putut grabi sa ajung cat mai repede langa Carmen, mi-am deschis doar bratele, zambind larg, ca o invitatie. Carmen nu a mai asteptat nicio secunda in plus si s-a lipit de mine, inconjurandu-mi trupul cu bratele.

- Edmond, totul e bine?

- Da! Iubire! Totul e bine... De fapt aproape tot. Dar mai am timp sa incerc sa fac sa fie perfect. Rezisti fara mine inca putin, dragostea mea?

- Ce vrei sa faci?

- Imi incerc norocul. Toti ma preseaza sa le dau un raspuns, dar ei nu stiu ca raspunsul il va da Daria. Daca ea ma accepta, raman, Carmen, daca Alex si Alexandra se muta aici si Daria ma accepta, atunci raman aici, daca iti doresti si tu. Asta e raspunsul meu pentru tine. Insa ceilalti nu asa il vor sti. Nu o voi invinui pe Daria pentru asta... Nu o voi arunca lor. Pentru ei, ma voi gandi la un motiv plauzibil...

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum