ASA TATA, ASA FIU

14

Tesiunea pe care o simteam in tot corpul la vederea acestor poze, mi-au agravat starea. Am inceput sa tremur incontrolabil... mi-am privit pansamentul si l-am vazut inrosindu-se. Rana lasata de lama cutitului a inceput sa sangereze. M-am simtit extrem de rau... As fi vrut sa plang, insa nu cu Alexandra de fata. Nu cu ea in preajma. Ea s-a temut de reactia mea daca imi da pozele. M-am fortat sa ma ridic. Am vrut sa ma ridic singur. Imi era foarte rau si trebuia sa ajung la baie. Imi venea sa vars. Simteam o greata pe care nu am simtit-o niciodata. Am reusit sa ma ridic... rana ma durea... inima ma durea... Eram totul o durere... In momentul in care am fost in picioare, m-am clatinat si am lovit din greseala veioza de pe noptiera, care cazu cu zgomot. Am auzit pasi repezi pe hol si Alexandra a ajuns in camera mea speriata.

- Edmond! Edmond! Ce naiba faci? Apoi mi-a vazut pansamentul plin de sange si m-a privit ingrozita. – Edmond! Tipa ea socata.

- Trebuie sa ajung la baie, urgent, am soptit eu abia tinandu-ma pe picioare. - Trebuie sa ajung la baie.

- Stai ca te ajut eu. Cum ne-am inteles? Ca ma chemi daca ai nevoie de mine. Hai! Vino! Incerc sa te ajut...

Insa eu eram mai inalt decat ea. Cum putea ea sa ma sustina pana la baie? Am privit-o incruntat dar imi simteam deja stomacul in gat si simteam ca nu ma mai pot abtine si urmeaza sa vars... deja gura mea era plina de saliva... Prima senzatie ce precede voma.

Dar, chiar atunci, a navalit pe usa Alex.

- Stai ca te ajut eu. Stai frate! Sari el, dand-o pe Alexandra brutal la o parte. – Fa-te de aici! Se rasti el foarte agitat.

Isi vari umarul sub umarul meu si cu cealalta mana imi prinse viguros talia. Asa am reusit sa ajung la baie, in ultimul moment. Abia a tras Alex dupa el usa de la baie si am reusit sa ridic capacul wc-ului ca mi-am varsat stomacul... Spasmele puternice si dureroase nu se mai opreau, plus tensiunea din trupul meu m-au vlaguit de tot... Nu imi puteam folosi mana stanga. La orice miscare ma durea... M-am sprijinit cu dreapta de marginea chiuvetei rugandu-ma sa ma sustina si sa nu ma prabusesc acolo in baie. Nu imi puteam reveni. Pansamentul era deja imbibat... mustea deja in sange... Am reusit sa-mi ridic capul si sa imi privesc chipul. De nerecunsocut! Palid... extrem de palid... cu cearcane adanci cu buze fara culoare ce se pierdeau acum pe chipul meu...

- Edmond! Pot sa intru... Alex era in spatele usii inchise. Nu am putut nici macar sa ii raspund... Simteam deja cum totul se invarte cu mine... Simteam ca eram la un capat... Abia acum am simtit ca sunt la un capat... cele trei zile m-au rapus... Cele trei zile m-au sfarmat... Alex are dreptate! Trebuie sa ma golesc de sentimente... Asta va trebui sa fac... Altfel eu nu rezist patru ani... aici... Dar cum s-o fac? Habar nu aveam... Poate cu timpul voi reusi sa nu mai simt nimic... absolut nimic... Nu mai voiam sa simt nimic! Voiam doar sa trec prin astia patru ani... voiam doar sa scap de astia patru ani... Asta voiam acum...

Alex nu a mai asteptat. A deschis usa incet si atunci cand a dat cu ochii de mine s-a grabit sa ma ajute.

- Hai sa te ducem inapoi... Haide, frate... murmura el agitat.

Am ajuns inapoi in pat. Nu puteam vorbi. Nu eram in stare sa vorbesc. Simteam ca daca scot un cuvant izbucnesc in plans. Stateam acum intins in pat, rezemat in perne, cu capul plecat cu ochii inchisi...

Alex era langa mine... si doar ma privea. Mi-am ridicat incet capul si am privit in jurul meu. Pozele erau stranse si asezate frumos pe noptiera. Acoperite cu plicul in care fusesera. Am ramas cu ochii pe plicul alb si simteam ca nu mai pot... de durere...

- Edmond... sopti Alex, - Edmond, frate, revino-ti! Ce s-a intamplat? Oh! Alexandra! Vino odata cu pansamentele alea! Ridica el deodata vocea.

- Vin acum! Se auzi vocea speriata a surorii lui Alex si aparu in camera avand in mana mai multe lucruri.