ASA TATA, ASA FIU

57

Au fost si momente in care ea nu era singura afara. Am vazut un tip care se tot tinea dupa ea. Insa nu parea periculos. Se vedea ca ea ii raspundea scurt si isi intorcea de fiecare data ochii in telefon, iar eu aveam grija sa o tin ocupata cu mesajele mele dulci.

Insa a venit timpul sa plece acasa. Atunci a fost momentul in care am vazut o miscare suspecta. In zona si-a facut aparitia un grup de tineri dubiosi, care pandeau intrarea in restaurant. Asta m-a pus in alerta. I-am urmarit o vreme.

Apoi am vazut-o pe ea iesind in rochia ei minunata, care ii scotea formele in evidenta... cu lantisorul meu la gat, stralucind in lumina difuza a lunii... Alaturi de ea mai era doar o fata. Amandoua se indreptau spre statia de taxiuri, care, dupa cate observasem era destul de departe de local. Of! De ce nu a chemat taxiul sa o ia din fata localului? Am pornit masina si le-am urmarit incet. Asa am observat si grupul de baieti care s-au luat dupa ele. Stiam acum ca ei au pus la cale sa se distreze si am inceput sa fierb. Insa nu am intervenit inca. Nu pana nu aveam certitudinea ca ele ar putea fi in pericol.

Asa am vazut cum baietii erau deja destul de aproape de ele. Mai aveau doar cativa metri pana sa le ajunga din urma.

- Hei! Puicutelor! Unde va grabiti asa? a strigat unul dintre ei.

Carmen si-a intors capul si i-a privit ingrijorata, incercand sa grabeasca pasul. Insa nu a apucat sa mai faca decat cativa pasi ca baietii le-au inconjurat pe amandoua. Ba, chiar cel care strigase dupa ele a ajuns sa o prinda pe Carmen de brat. Iubirea mea a incremenit si nici nu a fost in stare sa se mai miste.

Atunci a fost momentul sa intervin. Am demarat cu fum de cauciucuri si m-am oprit chiar in dreptul lor, sarind din masina.

- Carmen, urcati in masina! Acum. Blocheaza portierele, am spus eu cu acelasi ton periculos cu care vorbisem de fiecare data cand am fost in pericol.

Cele doua fete s-au executat. Au urcat in masina si am auzit portierele blocandu-se, insa mi-am amintit ca lasasem geamurile jos si se putea auzi totul. Of! Stiam ca iubirea mea va dori sa auda si sa vada tot. Dar acum, asta este! Nu m-am putut intoarce sa ridic geamurile portierelor. Eu am ramas in mijlocul celor sapte baieti pusi pe fapte rele.

- Ce vrei, bre? Fetele sunt ale noastre!

- Doar peste cadavrul meu! Am marait cu vocea joasa. Simteam din nou adrenalina inundandu-mi trupul.

- Bine! Tu ai vrut-o!

Atat am mai apucat sa aud si i-am simtit miscarea in spatele meu. Nici nu-am intors spre el. L-am vazut doar cu coada ochiului cum se pregatea sa ma loveasca. Insa nu a mai apucat. Piciorul meu l-a lovit in plex cu toata forta, scotandu-l din lupta. Dar nu am avut timp sa gandesc prea mult. Ceilalti au tabarat deodata spre mine. A fost de mirare ca nu m-a atins niciunul. Insa eu am reusit sa mai scot doi din lupta. Acestia se zvarcoleau pe jos de durere. M-am repliat rapid si am atacat eu de data asta. Nu am mai asteptat sa loveasca ei. Am mai doborat inca doi. Mai am doi. Abia atunci unul dintre ei s-a uitat la mine mai atent. Fiind in fata mea, iar in spatele lui era stapul de iluminat, a putut sa imi vada chipul mai bine si a facut un pas inapoi, strigand disperat:

- Bre! E baiatul lui Alex, bre! E Cris! Atat a mai apucat sa spuna si a fugit mancand pamantul.

Pe ultimul l-am doborat usor la pamant iar acum eram in picioare in mijlocul lor, in timp ce ei se tavaleau in praful drumului. M-am uitat la toti pe rand, cu adrenalina inca alergandu-mi prin vene. Eram inca sub tensiunea momentului.

- V-ati saturat, sau mai vreti?

- Nu, Cris! Nu am stiut ca fetele sunt ale tale! Crede-ma! se milogi unul dintre ei incercand sa se ridice. L-am impins inapoi la pamant. – Nu ti-am dat voie sa te ridici. Am marait eu din nou. – Sunt cu ochii pe voi, de acum inainte! Sa nu indrazniti sa mai faceti asta! M-ati inteles?