ASA TATA, ASA FIU

13

Am inchis telefonul ingandurat... Am ramas asa o vreme privind ecranul telefonului... Stiam ca daca i-as cere acum lui Alex sa ma ajute sa o vad, ar face asta pentru mine. Sunt sigur! Dar cred ca nu m-as rezuma doar la a o privi din departare... As fi alergat in bratele ei... iar asta nu are voie sa se intample... Doar as face-o pe ea sa sufere... I-as reaminti din nou si nou de acea zi... As putea sa ii transmit ca sunt bine... dar nici asta nu ar fi bine. Ea trebuie sa ma uite. Nu eu pe ea. Ea trebuie sa treaca de mine! Eu nu o merit! Eu trebuie sa sufar de dor... ea trebuie sa ma scoata din minte si poate din inima... De ce spun poate? E tot ce e posibil ca dupa socul acela, dupa durerea aceea a despartirii, gandindu-se mai mult la ce s-a intamplat, ea sa fi reusit sa gaseasca leacul si sa-si regaseasca ura pe care o simtise in cladire. Insa nu imi doream sa ma urasca... Imi doream sa ma uite... Nu ura... Nu... Carmen, nu-mi lua fericirea momentului in care mi-ai spus ca nu ma mai urasti... Te rog nu face asta...

Am inchis ochii... Sunt prea tanar sa trec prin atatea! Ce naiba? Cine m-a blestemat in halul asta?! Ce blestem ma urmareste la fiecare pas? De ce merit eu viata asta?!

Alexandra a revenit in camera zambitoare insa cand mi-a vazut chipul s-a oprit in usa. S-a incuntat, iar ochii ei ciudati s-au intunecat vizibil.

- Edmond... sopti ea, - Am auzit franturi de discutie... Scuze... Si Alex mi-a mai spus cate ceva... cand a fost aici...

- Alex e bine? S-a suparat rau tatal tau pe el? Are probleme din cauza asta?

- Alex e bine. E la vila... pregatesc lotul de luna asta... Tatal meu l-a pus sa se ocupe personal de treaba asta. Tata a fost foarte nervos pentru ca ati plecat singuri... Ati fi putut lua aer curat si cu bodiguarzii dupa voi... Ce naiba! Alex ar fi trebuit sa se astepte sa se intample asta! Era de asteptat. Doar existau semne ca urmeaza ceva! Ei, acum urmeaza ceva! Tata o sa ii manance de vii pe ai lui Babanu' Va rade clanul asta de pe fata pamantului. A fost foarte nervos. El l-a sunat pe Tudor in clipa urmatoare. Am fost de fata, pentru ca era galagie mare in curte. Iti poti da si tu seama ce a fost acolo. Cei care v-au atacat au pus-o rau de tot. E bine ca i-ati prins pe toti. Acum altfel se fac jocurile! Tata nu uita si nu iarta! Niciodata! Dar nu iti face griji. Nu te invinuieste pe tine! Ar fi absurd sa te pedepseasca pentru ca ai iesit din masina. Doar l-ai salvat pe Alex, ce mama dracului?! Sa nu te astepti la ceva rau din partea tatalui meu. E crud, dar e corect. Insa, stiu ca nu te lasa sa pleci. Ce e deja hotarat asta se va intampla. Dar, l-am auzit vorbind cu Tudor. I-a spus ce ai facut azi noapte. De ce nu ai vrut sa ii spui lui Tudor ce s-a intamplat, de fapt? De ce nu ai vrut sa te lauzi? Un altul asta ar fi facut! Sau macar ar fi incercat sa castige avantaje din asta! Dar iti spun ceva. Un secret. Tatal meu nu ramane dator niciodata. Mai devreme sau mai tarziu iti vei primi rasplata pentru ce ai facut tu azi noapte. Nimeni nu te-a obligat sa il aperi pe Alex. Nimeni nu te-a obligat sa te pui in pericol pentru el. Sau tu chiar ai vrut sa te sinucizi, cum cred toti?

- Bai! Da' ce aveti toti? Tocmai ii spusesem lui Alex ca, daca se tine de cuvant, voi face ce vrea el! De ce naiba cred toti ca am vrut sa ma sinucid? A fost doar un gest simplu... Am vrut sa il imping pe Alex din calea cutitului... Nu am vrut sa il incasez eu! A fost vina mea ca nu am fost atent la ce facea cel pe care l-am trantit la pamant. Asta ar fi trebuit sa fac! Sa ii dau doi pumni dupa ce a fost la pamant... Atunci nu ar fi apucat sa arunce cutitul.

- Si faptul ca te-ai bagat intre ei cand a vrut sa il loveasca pe Alex cu bata? De ce l-ai aparat? Mi-a spus de prima seara... si acum am auzit cat de crunta a fost pentru tine... Nu m-as fi putut gandi ca exista o astfel de iubire la paisprezece ani... murmura ea – Dar ne-am asteptat sa nu vrei sa faci ce trebuie sa faci... de aceea s-au folosit de pozele alea... Nu ai fi ajuns sa le vezi, daca ai fi fost de acord din prima...