10

149 26 4
                                    

- Si te vei rabda tu sa astepti atat?

- Da! Trebuie sa astept!

- Ai putea pur si simplu sa faci asa incat sa dai foc la tot ce are el acolo...

- Nu! Trebuie sa fiu fata in fata cu el. Trebuie!

- De ce nu mergi pur si simplu la el sa ii spui cine esti?

- Acum sunt mult prea tanar pentru a putea face asta. El a amenintat ca ma omoara... Nici nu apuc sa ajung in fata lui...

- Avem cunostinte peste tot in tara asta. Am putea sa facem in asa fel incat sa ii rapim copiii. Sa ii fortam mana! Ai vazut si tu ca putem fi foarte convingatori... Sa il fortam sa stea fata in fata cu tine... in schimbul copiilor.

- Nu! Voi face asa cum am planuit. Acum, oricum nu ai putea sa il santajezi cu copiii. El nici nu si-i doreste... Poate nici metoda cu fiica lui nu va fi indeajuns. Daca nu isi revine, nici nu stiu cum voi proceda. Planul meu e conditionat de faptul ca el trebuie sa isi aminteasca... totul...

- Incalcita situatie. Da! Exista riscul sa nu isi mai reaminteasca... Si ce vei face in cazul asta?

- Vai! Nu stiu! Am recunoscut eu.

- Edmond! Apropos! Cat suntem doar noi doi asa iti voi spune... Doar atunci cand suntem doar noi doi... Deci, Edmond! Promite-mi ca daca tatal tau nu isi mai revine... Nu mai pleci... Nu mai are niciun rost! Daca nu isi aminteste de proprii copii nu isi va aminti nici de tine nici de mama ta si chiar nu are rost sa incerci!

- Nici nu vreau sa pun problema asa! Alex, el trebuie sa isi revina! Nu poate fi Dumnezeu atat de crud cu mine! Trebuie sa ma ajute sa imi duc la bun sfarsit planul! Altfel nu imi voi gasi niciodata linistea si toate astea... tot ce am facut eu din toamna... toate prin cate am trecut... au fost in zadar... toate...

- Ok! Nu vorbim despre asta acum... E prea devreme... Vom vedea ce va fi.

- Si in alta ordine de idei, va trebui si tu sa te insori... si va trebui sa te opresti... Ai spus ca nu te insori patru ani zile... ne omoara fratele tau... daca raman... Am incercat eu o gluma.

- Ha, ha, ha! Asa te vreau! Uite ca se poate! Se amuza el.

A mai condus o vreme fara sa mai inceapa o discutie. A pornit muzica si a dat-o la maximum... M-am intrebat unde mergem... De ce s-a razgandit... dar nu am incercat sa aflu. Voi vedea eu... oricum...

A oprit masina pe malul unui lac... o priveliste superba... de vis... A coborat si l-am urmat si eu, bineinteles. Doar el era stapanul... iar eu umilul servitor... A facut cativa pasi... prin iarba moale de vara, apoi a inspirat adanc umplandu-si plamanii cu aerul curat si fara mirosuri de Bucuresti...

Am savurat si eu aerul proapat al inserarii... era atat de bine... Mi-a prins bine acum dupa atatea zile infernale... Nu sunt doar cele doua zile de chin... Astea doar au pus capac, insa chinul meu a inceput din seara banchetului... Acum eram constient de asta. De atunci s-a schimbat totul.

- Hai sa o sun pe Corina! Sa se poata pune la somn. Sunt sigura ca asteapta telefonul meu.

Isi scoase telefonul din buzunar si dupa ce apasa un buton si inca unul il tinu in fata lui. Am auzit ca abia a sunat odata telefonul ca fata a si raspuns. Eu m-am indepartat din bun simt, insa el ma chema langa el sa ascult si eu conversatia. M-am simtit cam aiurea. Cine stie ce voi auzi!?

- Alo? Incepu ea agitata.

- Am vazut ca m-ai sunat... e totul ok?

- Bai, Alex! Ce mi-ai facut?

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum