ASA TATA, ASA FIU

17

Am urcat in masina si ne-am pornit catre casa. O vreme nu am spus nimic... Eram mult prea afectat de situatie... Insa, tatal meu a inceput din nou discutia.

- Edmond, revino-ti! Incearca sa treci peste asta. Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor...

- Dar, tata! Din cauza ei, eu ti-am pus cutitul la gat... in fata sotiei tale... Cum sa trec eu peste asta?! Din cauza ei, eu te-am ingenuncheat... sub ochii sotiei tale... Cum sa ma iert? Din cauza ei, Daria a trecut prin ce a trecut... Ar fi trebuit sa ma opresc! Am avut liberul-arbitru... despre care mi-a spus Alexandra inca de la inceputul vietii mele alaturi de ei... iar eu am continuat cu planul meu, cand deja aveam indoieli... multe indoieli ca ea a mintit... Prima data am avut indoieli cand v-am vazut poza de pe net... Emily... a dat nastere indoielilor, cel putin in ceea ce o priveste... Am simtit ca nu ar fi in stare sa faca ceea ce a spus femeia asta... si totusi am adunat ura... M-am umplut de ura...

- Edmond! Nu ai avut de ales... Ana a impletit atat de bine adevarul cu minciuna, incat nu ai avut cum sa te opresti... si nu ai avut cum sa eviti ceea ce s-a intamplat... Si eu as fi facut la fel... Crede-ma! O cunosc pe Ana! A fost singura fata care a reusit sa ma insele... Nimeni altcineva nu a putut face asta... Deci, ii cunosc puterea... A fost mult prea perversa... Daca ar fi sa dau vina pe cineva, cred ca ar trebui sa dau vina pe Eduard... El stia cat de mult ma iubeste Ana si nu mi-a spus... Asta e greseala lui... Dar, daca mi-ar fi spus, cu ani inainte de ultima intalnire cu Ana, tu nu ai fi existat... Deci, nu pot sa fiu suparat pe el... Asa e el... Niciodata nu a intervenit in actiunile mele... A fost mereu discret... A fost martorul nebuniei mele si nu a incercat niciodata sa ma opreasca... Ai avut dreptate. Eduard e pentru mine, ce e Alex pentru tine. Nici Alex nu a incercat sa te opreasca...

- Hm! A incercat, tata... dar nu l-am ascultat... El m-a prevenit... El mi-a spus ca s-ar putea sa gresesc... dar nu l-am ascultat. Eram mult prea pornit pe voi ca sa mai ascult de cineva... Dar, acum, te rog sa imi spui cum a ajuns ea aici. Hm! Nici nu pot sa ii spun numele, dar nici nu pot sa ii mai spun mama... Nu pot... Sunt atat de amarat, sunt atat de rusinat de actiunile mele, incat simt ca eu am aparut in lumea asta, de niciunde...

- Nu! Edmond! Nu ai voie sa simti rusine! Nu ai de ce sa te rusinezi... Edmond! Asa a fost sa fie! As fi putut fi omul descris de ea... As fi putut fi cel care a spus ca te omoara! Nu ai avut de unde sa ma cunosti!

- Of! Tata! Am ofat eu, cu barbia in piept...

- Fiule! Sus capul! Gata! S-a terminat... Va fi bine de acum inainte. Asta e ceea ce conteaza. Nu te mai consuma pe ceea ce a fost.

- Cum ai adus-o aici?

- Carmen m-a ajutat cu asta... Carmen s-a dus acasa la ea si i-a pus somnifer in bautura... iar dupa ce a adormit am dus-o in masina. A dormit tot drumul...

- Ce? Carmen a facut asta? Si nu mi-a spus nimic?

- Hei! Sa nu cumva sa te iei de ea! Sa nu cumva sa aud ca ai certat-o! A facut ceea ce i-am cerut eu!

- Dar, tata, ar fi putut fi cu cineva in garsoniera! Ar fi putut fi in pericol...

- Am fost la doi pasi de ea. Am fost pe acelasi palier... M-am asigurat ca Ana e singura in acel moment! Nu am riscat nimic...

- Sunteti nebuni! Carmen a mea sa faca asta?

- Ea isi doreste sa fii fericit si ar face orice pentru asta! I-am spus ca ai cerut dovezi si a fost de acord sa ma ajute.

- Doamne! Carmen, am gemut eu... oripilat de fapta ei.

- Nu fi suparat pe ea... A avut spaima vietii ei cand m-a vazut la ea in salon. A fost socata... Mi-a luat ceva pana am convins-o ca eu nu iti sunt dusman... A fost atat de reticenta... Apoi, in drum spre casa si in salonul tau, am avut timp sa o fac sa vorbeasca... De la ea am aflat despre tine... Edmond! Ai facut alegerea perfecta! Carmen e cea mai buna pentru tine!