ASA TATA, ASA FIU

16

- Pai, fizic, inca ma resimt serios... Capul nu ma mai doare, insa spatele... Hm! Am impresia ca mi-e frant in doua... iar rana de la picior... Cred ca ar trebui sa ma ingrijesc de ea... O simt pulsand... Asta inseamna ca ar putea sa se infecteze...

- Intram la o farmacie. Voi avea grija de rana ta. Daca ai fi terminat antibioticul nu ai mai fi simtit ca s-ar agrava. Dar poti sa ai incredere in mine... Ma pricep la asta... Ai citit si in caietele mele...

- Da... Am citit si oricum ai demonstrat ca stii ce faci in acest domeniu... Nu as fi aici cu tine, daca nu ar fi fost asa.

- Si psihic? Continua el sa se intereseze de starea mea, fara sa comenteze cele spuse de mine.

- Hm! Psihic... Psihic ma incearca o multime de trairi...

- Da-le glas... Te ascult...

Atunci a fost momentul in care am recunoscut campul... Aceiasi arbusti... Acum era soare... frumos afara...

- Tata, poti sa tragi pe dreapta... chiar acum?

Tatal meu s-a executat, in aceeasi clipa... Oh! Aici am stat eu sub ploaia de stele... Puteam sa revad in minte exact locul in care m-am intins in iarba de august... Am coborat din masina si am privit indelung campul golas de acum... Nici un greier... Natura era moarta acum... Dar eu am resimtit starea acelei zile...

- Edmond, ce s-a intamplat? Ti-e rau? Te simti rau?

- Nu... Hm! Doar revad locul unde am vrut sa mor... acum doi ani si patru luni...

- Cum? Nu inteleg...

- Am avut o cadere nervoasa in acea seara... si am vrut sa ies din oras... A fost ziua in care m-am temut ca Samir va pune mana pe Carmen a mea... Nu m-a interesat in ce directie o iau... Pur si simplu am condus, fara nicio directie... Si soarta a facut s-o iau in directia asta, tata... Aici pe campul asta mi-am petrecut noaptea perseidelor... cu Carmen a mea in telefon... cu greierii in jurul meu... Aici mi-am incarcat bateriile... Carmen a fost cea care mi-a spus unde duce drumul asta... Carmen mi-a spus ca daca as fi continuat sa conduc as fi ajuns in satul tau... Stii... Prima data, apartamentul... Tocmai apartamentul tau dat in chirie... dintre sute de alte apartamente... Apoi drumul asta...

- Hm! Da! Ai dreptate... Coincidente stranii... Asa este...

- Voi veni cu Carmen aici in noaptea perseidelor, in fiecare an daca va fi senin... I-am promis asta...

- Hm! Cat de aproape ai fost de mine!

- Da! Socant! Am recunoscut eu, urcand inapoi in masina.

Ne-am continuat drumul. Am intrat in oras... si am ajuns in fata unei cladiri albe, cu gratii la ferestre. Tatal meu a parcat si a coborat din masina, apoi a asteptat sa cobor si eu.

- Ce facem aici?

- Vei vedea... Vino!

Ne-am indreptat spre intrarea in cladire. Am intrat pe usa mare de sticla si am luat-o pe un coridor. Eram intr-o clinica. Asta era clar. Dar ce naiba facem noi aici?

Tatal meu a batut la o usa si atunci cand i s-a raspuns, a deschis si am intrat amandoi.

- Buna, Adi...

- Oho! Vestitul Cris Reyn! Asta faci tu in prima zi a anului? Imi faci o vizita de curtuazie?

- Adelina, el e fiul meu...

- Se vede! Semanati ca doua picaturi de apa! Chicoti ea. - El stie de ce este aici?

- Nu! Deci, putem sa mergem in salon?