ASA TATA, ASA FIU

15

- Bine, draga mea, voi veni... am mintit eu, cu vocea stinsa. M-a durut ca am fost nevoit sa o mint. Abia am mai avut puterea sa continui: - Iubire, ai sarutul meu pe frunte... gandeste-te la el!

- Multumesc, Edmond...

Am auzit usa inchizandu-se. Carmen a plecat... si poate ca nu o voi mai auzi niciodata. Poate ca va fi ultimul sarut de-al meu pe frunte... chiar si prin telefon, asa cum fusese in acea ultima zi cand am avut-o pentru ultima oara in bratele mele... M-a apucat din nou disperarea. Dupa ce am auzit usa inchizandu-se, am auzit din nou vocea lui Alex:

- Edmond, frate, Carmen a plecat. Poti vorbi! Spune-mi cum ai ajuns acolo!

- Nu stiu... doar am condus... Atat...

- Frate! Spune! Vorbeste! Ce s-a intamplat? Care sunt problemele?

- Alex... frate, nici nu mai are rost sa stii ce s-a intamplat. Eu oricum am pierdut. Istoria se repeta... dar oamenii astia nu sunt familia ta... Nu...

- Ce vrei sa spui?

- Alex... Nu mai aduna oamenii. Mi-a spus Simi ca tu deja i-ai alertat pe toti! Nu mai are rost. Nu are rost sa desparti familii, asa cum sunt eu despartit pe veci de Carmen. Nu ii spune... deocamdata... Dar nu mai pot sa fiu cu ea...

- De ce? Haide, bre! Vorbeste cu lux de amanunte... Hai! Stiu ca poti! Tu mereu ai putut! Tu mereu te-ai ridicat.

Am inspirat adanc... si am inceput sa vorbesc, cu vocea slaba... joasa... amarata... jalnica...

- Am coborat sa ii cumpar lui Carmen bratara. Am ales-o si am dat comada sa mi-o graveze acolo pe loc. Mi-a spus ca dureaza o ora jumate, asa ca m-am dus la o cafenea in apropiere... Acolo stand la masa, m-am trezit cu Abel, fiul lui Samir... S-a asezat pe scaun in fata mea si avea pe sub masa, pistolul indreptat spre mine...

- Mortii ma-sii de secatura ordinara! Il omor! Il distrug! Exclama Alex, enervat la maxim. – Spune mai departe! Hai! Grabeste-te, Edmond, nu stiu cata baterie mai ai!

- A vrut sa ma duc la resedinta lor, dar i-am spus ca avem de asteptat dupa ceva. Ca de aceea sunt eu acolo. Ne-am dus impreuna la magazine... Am simtit teava pistolului intre coastele mele... Alex... Nu m-am gandit ca voi simti vreodata asa ceva... Apoi l-am convins ca vreau sa intru singur in magazin... Asa am putut vorbi cu Simi... prin mesaje... Asa am putut sa ii spun de unde sa ridice bratara... Nu am vrut s-o mai iau eu. Stiam ca ma vor perchezitiona si nu am vrut sa isi dea seama prea curand ca eu o am pe Carmen... De aceea am facut asta. As fi vrut ca Simi sa mai ramana la mine... As fi vrut sa mai fiu putin timp cu unul dintre voi, dar m-am gandit ca e mai bine ca el sa plece in timp ce ei sunt ocupati cu mine... Ca nu cumva sa puna mana si pe el... Simi... imi pare rau ca nu ne-am luat ramas bun...

- Lasa asta, Edmond! O sa ne revedem. Vei vedea. Tu nu uita ce ti-am spus la apartament... Tu doar ai grija... Am auzit eu vocea lui Simi... Ce de treaba era omul asta! Cata diferenta intre cele doua clanuri!

- Nu cred ca o sa ne mai revedem... Nu trebuie sa le dau ocazia sa afle, daca nu au aflat inca de Carmen...

- Edmond, continua! Porunci Alex cu o voce aspra.

- Asadar, am decis sa ridice Simi bratara ca sa nu fie gasita la mine, in caz ca voi fi perchezitionat... si mi-am cumparat o cruce de aur ca sa justific de ce am intrat in magazinul ala.

- Desteapta miscare! Bravo, Edmond. Zii mai departe!

- M-au dus la resedinta lor. Acolo, m-au perchezitionat minutios... cu pistolul lui Abel indreptat spre pieptul meu... Apoi Samir m-a preluat si am intrat in cladire... Alex... el stie multe lucruri despre mine... S-a interesat pana sa ma preia pe mine... Nu stiu de la cine... iti dai seama ca nu l-am intrebat... Nu am vrut sa devina suspicios... L-am lasat sa vorbeasca... Stiu de la voi cat sunteti de atenti cand vreti sa aflati totul despre cineva... Am simtit asta pe pielea mea. Cand mi-a spus ca stie multe lucruri despre mine, am crezut ca mor in acel moment... Am crezut ca nu mai ies de acolo. As fi vrut sa il omor in acel moment si apoi gata... Mor, dar o salvez pe Carmen... Nu as fi avut cum sa ies viu... din cazarma aia... Acum, nu stiu... El chiar nu stie de Carmen, sau are asul in maneca si asteapta momentul oportun?Asta nu stiu... Eu nu m-am dat de gol... I-am indreptat atentia spre Narcisa... Aparent asta se stie despre mine... Ca iubita mea a fost Narcisa si ca tu ai vandut-o peste hotare... Dar... repet... Aparent... Am tinut-o pe a mea, ca eu inca o iubesc pe Narcisa si ca de aceea nu pot sa mai am pe cineva... Ca de aceea nu pot fi constrans... Am fost tare, Alex... Crede-ma... Am fost puternic... nu m-am tradat deloc. De asta sunt sigur... Dar e doar o chestiune de timp... Are doi ani de zile sa afle de Carmen... Deci daca mor acum, e mai bine, Alex... Daca ei inca nu stiu de Carmen, acum e momentul sa mor!