ASA TATA, ASA FIU

6

- Bun! Tata, va trebui sa te lasi lovit de mine! Altfel nu voi avea credibilitate. Dupa ce plec eu, mai asteptati un zece, cinspe minute! Abia apoi porniti si voi!

- Sunt sigur ca vei savura asta, ranji el, privindu-ma in ochi.

- Ma voi gandi la asta dupa ce termin cu Samir. Apoi voi afla eu adevarul-adevarat! Am asteptat prea mult timp ca sa aflu adevarul! Si abia apoi voi savura, sau nu, lovitura pe care ti-o voi da acum. Hai, sa trecem peste asta.

- Mai asteapta o clipa, Edmond! Ce fac, daca nu ajungi la magazinul de bijuterii?

- Mergi la pensiune. Asta e adresa. Noteaz-o. Il cauti pe Alex. Dar sunt putine sanse sa nu ajung la magazin. Nu sunt prea destepti oamenii lui Samir. Reusesc eu sa ajung!

- Bun! Hai sa ne miscam.

Am iesit din masina si am inceput sa strig in gura mare, intorcandu-ma brusc spre tatal meu:

- Da! Tata! Sunt fiul tau! Am venit pana aici sa iti spun asta! Nu ma intereseaza daca accepti sau nu! Nu ma intereseaza ce motive ai avut sa nu ma cauti! Am venit sa ma razbun si o voi face! Visez asta de zece ani de zile! Nu mai astept nicio clipa in plus. Tu imi vei plati pentru viata pe care am avut-o. Am acum raspunsurile.

Si fara sa il previn, m-am repezit spre tatal meu si cu aceeasi secerare de picioare pe care am repetat-o de atatea si atatea ori in situatii tensionate, l-am pus la pamant iar in clipa urmatoare am fost deasupra lui cu bratul lui rasucit la spate.

- Te urasc! Ura pe tine m-a facut ceea ce sunt! Am urlat eu in gura mare, fara sa-mi pese ca ne aude cineva... Era ajunul Craciunului. Ar fi putut fi oameni pe ulite. Putin mi-a pasat. In secunda urmatoare, l-am simtit pe Eduard deasupra mea:

- Edmond! Opreste-te! E tatal tau, pentru numele lui Dumnezeu!

M-a smuls de pe tatal meu si m-a impins de langa ei.

- Pleaca! se rasti Eduard... - Ai facut destul rau. Sper sa fii multumit de raspunsurile pe care le-ai cautat. Pleaca!

Am facut un pas in spate, aranjandu-mi hainele.

- Asteapta, fiule... Imi pare rau pentru tot! Incheie tatal meu si am simtit ca nu mai e teatru. Am simtit ca asta era in sufletul lui acum. Multa parere de rau. Hm! Oare pot sa il cred? Oare as putea sa simt la adresa lui si altceva in afara de ura care m-a insotit zece ani de zile? Care e adevarul-adevarat? A mintit mama? A continuat sa ma minta si dupa cei treisprezece ani in care ea ma mintise deja? Daca e adevarat, ma intorc in Bucuresti si o trag pe ea la raspundere pentru ceea ce am fost nevoit sa fac zece ani de zile. Nu o voi ierta!

Acum i-am raspuns dur tatalui meu:

- Nu ma intereseaza, tata! Fapta-i consumata! Vei suporta consecintele si nu ma intereseaza in cine lovesc prin razbunarea mea!

Atat i-am mai spus si m-am indreptat spre masina mea. Am urcat rapid si am demarat in tromba, indepartandu-ma de locul unde l-am vazut pentru prima data pe tatal meu.

De cum am intrat in masina, am fost un alt om. Am inceput sa procesez tot ceea ce-am aflat in seara asta si tot ceea ce s-a intamplat. I-am pus cutitul la gat. L-am avut ingenuncheat in fata mea, asa cum am visat zece ani de zile... Apoi mi-am analizat trairile. Erau contradictorii. Nu am simtit savoarea dulce a razbunarii. Doar un licar, atunci cand m-a prezentat Daria. Oh! Daria! Ce-ai facut?! Cum de au reusit ei sa te ia in masina? Ce naiba s-a intamplat afara? Samir a vrut sa se asigure ca ma va avea a doua zi. Ca imi va forta mana. Ca nu ma pierde, dupa ce l-am amanat doi ani si jumatate. Dar a riscat. As fi putut sa aflu ca mama a spus adevarul si atunci nu mi-ar mai fi pasat de Daria! Cu siguranta nu mi-ar fi pasat! Acum am ramas in dilema... Inca nu sunt convins care e, de fapt, adevarul, iar acum nu pot sa nu incerc sa o salvez. Inca nu imi faceam griji pentru ea. Daca Samir ma vrea pe mine si de aceea a luat-o de Daria, nu ii va face nimic pana nu va afla raspunsul meu. Cu siguranta, Daria e la vila... la resedinta lui Samir, inca... Pana maine seara... De-abia de atunci, dupa ce eu voi refuza orice oferta de-a lui Samir, va fi ea in pericol. Pana atunci, ea e doar ostatica. Si eram hotarat sa o salvez pe sora mea, pe orice cale posibila. Eu am bagat-o in asta, eu o voi scoate, chiar daca ma voi preda eu. Voi gasi eu o alta cale de a scapa de Samir. Eu trebuie s-o scot pe Daria de acolo. Insa, in timp ce luam hotararea asta, in minte mi-a aparut chipul drag al iubirii mele... Carmen... Ea nu va accepta varianta asta. Ea nu va mai fi dispusa sa astepte... Ea deja a cedat... Oh! In ce m-am bagat eu acum zece ani! Daca as fi stiut atunci ce ma asteapta, poate ca nu as fi fost manat de ura si razbunare...