ASA TATA, ASA FIU

8

M-am incruntat si mi-am muscat buza de jos. Emotiile erau acum la apogeu. Simteam ca nu imi ajunge aerul... Carmen mi-a strans degetele si asta a fost indemnul sa fac pasul care ma despartea de tatal meu. Indemnul sa trec pragul casei sale. M-am recules rapid si am zambit si eu, dar nu a fost zambetul meu sincer... Nu... A fost zambetul meu bine studiat zece ani de zile. Am facut, in sfarsit si acel pas. Mi-a fost atat de greu in acel moment!

Am pasit peste prag, am intrat pe usa larg deschisa si am ajuns intr-un antreu elegant... Nu am privit cu insistenta detaliile interiorului acestei case. Nu m-a interesat asta in acel moment, cand stiam ca urmeaza sa dau ochii cu Emily... De ea mi-a fost cel mai rusine... Da! Ea a fost, din pacate, una dintre victimele colaterale ale razbunarii mele, pentru ca stiusem deja ca ea nu e cea descrisa de mama. Stiusem din momentul in care ii vazusem poza pe net. Tatal meu m-a ajutat, ca un umil servitor, sa imi dezbrac haina groasa de iarna, apoi m-a luat de umeri. Carmen era tot langa mine, la fel de emotionata... Alex era in urma noastra, atent la mine, gata sa imi sara in ajutor daca eu as ceda sub presiunea emotiilor de tot felul pe care le simteam acum.

- Emily, vino, draga mea! Au sosit... In sfarsit, sunt aici!

Am auzit pasi dintr-o parte a interiorului acestei case... Nu era o vila. Nu avea turnuletele cu care eram eu obisnuit, nu era marimea impunatoare a vilei lui Tiberiu sau a lui Samir, insa era o casa extrem de primitoare... Era altceva, fata de apartamentul din oras... Era eleganta pura... fara a avea opulenta pe care eu o cunoscusem noua ani... Nimic ostentativ... Nimic din care sa denote epatarea... insa calitatea urla din tot ceea ce era acolo... Gustul rafinat al tatalui meu era prezent in acea casa. Acolo era sufletul tatalui meu... Da! Nu ai cum sa preferi apartamentul, pe care, apropo, tatal meu il ura din cauza tatalui sau, pentru ca ii amintea mereu de el...

Am auzit pasi si in cateva clipe, sotia frumoasa si eleganta a tatalui meu a aparut sub arcada care era intrarea in livingul casei tatalui meu.

- Edmond! Zambi ea cu un zambet cald, la care, sincer, nu m-am asteptat, data fiind situatia in care am fost noi in ajun de Craciun. Nu era un zambet disimulat... Nu era un zambet fals... Nu... Era un zambet cald, matern, cumva... Un zambet la fel de cald ca si cel al mamei lui Alex cand a intampinat-o pe Carmen.... – Bine ai venit! Haide! Intra... Te asteptam cu nerabdare! Toti cei de aici isi doresc sa te vada. Vino!

Apoi, s-a uitat la Carmen si s-a apropiat de ea, fara miscari calculate, fara miscari mult prea repezi care sa ii tradeze emotiile... fara sa o sperie pe Carmen a mea.

- Oh! Doamne! Ce frumoasa esti! Susura Emily. Apoi dintr-un impuls pe care doar mamele iubitoare il pot avea, a imbratisat-o strans. – Buna, eu sunt Emily... Dar cred ca stii si tu deja... Cred ca ma cunosti mult prea bine deja, din caietele lui Cris... Am inteles ca le-ati citit... si ma bucur foarte mult. Ma bucur ca nu e nevoie sa incerc sa ma grabesc sa va ajut sa ma cunoasteti. Deja am trecut de asta. Eu imi doresc acum sa va cunosc pe voi. Dar, chiar daca eu nu am citit despre tine, draga mea, Alex a avut grija sa iti prezinte povestea... Stiu cine esti si ce ai facut pentru fiul lui Cris. Edmond are noroc ca te are!

- Nu, doamna Emily, nu... murmura Carmen, abia retinandu-si lacrimile... – Eu am noroc sa il am.

- Oh! Ce frumos! Cris! Intre ei e aceeasi iubire ca a noastra! Exclama Emily, muscandu-si buza, incantata de raspunsul lui Carmen. – Dar, haideti! Curaj! Intrati in living. Edmond, cum te simti? Nu ai nevoie de un calmant? Si Carmen, pot sa te rog sa imi spui pe nume? Nu imi plac apelativele. Imi poti spune, linistita, Emily sau Mili... Deci, Edmond, ai nevoie de un calmant? Reveni ea cu atentia spre mine.

- Deocamdata, nu, multumesc. Deocamdata nu simt durerea chiar atat de tare. Emotiile sunt mult prea mari. Am raspuns eu, incruntandu-ma.

- Haide, fiule, sa te ajut sa faci pasii pana la masa. Ei s-au asezat deja... Alex! Nati e sus in camera... Vrea sa o ajuti sa coboare si ea la masa... Nu iti face griji pentru Edmond, e cu tatal lui acum. Nimic nu i se mai poate intampla! Sunt eu aici!