ASA TATA, ASA FIU

29

Ochii mi-au cazut pe acea poza care m-a convins... Acum, nu m-am mai gandit ce inseamna aceasta fotografie pentru mine... Nu mai era o arma de-a lor... Acum ar trebui sa multumesc acestei fotografii pentru ca m-a adus aici. Puteam sa vad diferenta dintre cele doua grupuri. Si cuvintele Alexandrei mi-au rasunat in minte... De fapt, Alexandra a facut totul. Alexandra era ingerul meu pazitor... Daca nu ar fi fost acea ultima poza cu noi facuta, nu mi-as fi dat seama ca ei stiu... Daca nu ar fi facut pozele cu Carmen pe balcon... nu as fi aflat despre sentimentele lui Carmen... si nu mi-as fi dorit sa am si eu albumul... si nu as fi aflat ca ea a avut un plan de a da de mine... nu as fi gasit scrisoarea... Iar acum cuvintele Alexandrei... care mi-au zguduit din temelie toate trairile... Toate s-au legat... din toamna incepand... Tot ce s-a intamplat de atunci au dus aici... altfel as fi ramas la acelasi nivel... Un copil marginalizat si frustrat... si ros de o iubire neimpartasita... un copil care avea singura speranta... sa o vada pe iubirea lui macar o data zambind si inspre el... Asta fusese dorinta mea trei ani de zile. Doar o privire directa de a ei... si un zambet frumos si dulce... care sa ma insoteasca peste ani... Iar acum am cu mult mai mult... Am sentimentele ei... Am poze cu ea... am suvita din parul ei... am trifoiul ei norocos... Am ceva ce nici nu am visat eu in din toamna si pana in aceasta zi sa am de la ea... Of! Alexandra! Daca ai sti ce mi-ai facut?! Mi-ai dat speranta... Speranta asta s-ar putea sa imi distruga sufletul pana la urma... Sperand si tot sperand ca o voi avea pe Carmen dupa ce toate astea vor ramane in urma mea, s-ar putea sa ma sfasie in momentul cand voi termina cu tatal meu... Si nu ma va lasa sa simt gustul dulce al razbunarii. Speranta, singurul lucru bun care a ramas in Cutia Pandorei ma va tine in viata pana atunci si speranta asta va fi o desertaciune care ma va distruge dupa aceea.

M-am asezat la masa cu pixul in mana, am inspirat adanc si m-am asternut la scris:

                                                                       DRAGA MEA, CARMEN

Scrisoarea ta mi-a dat solutia. Ma tot gandisem cum sa fac, sa fie bine. Cum sa fac, sa ma explic... si cum sa fac sa te indepartez de mine. O sa incerc sa le iau pe rand si poate ca voi gasi intelegere.

Trebuie sa recunosc ca, atunci cand diriga mi-a spus ca mi-ai luat albumul, m-am intristat si m-am suparat rau. M-am tot intrebat de ce ai facut-o? De ce m-ai privat de ceea ce imi dorisem cel mai mult in acel moment. M-am intrebat de ce ai fost atat de cruda? Stiu ca as merita sa fii cruda... dupa acea seara. Stiu...dar... Pana in ziua in care am aflat ca mi-ai luat albumul ma tot gandisem daca vei ramane la cuvintele din acea ultima seara... Ca nu ma vei uri pentru ceea ce ti-am facut eu... Sa stii ca si eu tin minte fiecare cuvant din acea seara... la fel ca si tine. Si imi amintesc ca ti-am spus ca m-am asteptat sa ma urasti de moarte pana la capatul vietii tale, indiferent cat as trai eu... Nu m-am gandit nicio clipa ca tu ai avea puterea sa nu ma urasti... dar nici nu m-am gandit ca tu vei ajunge sa ma ierti vreodata pentru acea zi. Planul meu se sfarsea in mintea mea, cu ura ta... insa tu mi-ai dat peste cap planul, prin acele ultime cuvinte.

Intr-adevar, nu am avut de ales... Acum stiu ca ceea ce am facut eu in acea zi a avut o insemnatate mult mai mare decat fusese initial. In ochii lor a fost un examen. Tot ce am facut de la banchet incepand, fusese bagat sub lupa... Totul... Nu te invinui pentru ceea ce am ajuns sa fiu... Sa nu o faci... Cineva de aici, mi-a deschis ochii. Mi-a raspuns la intrebarile ce se invarteau in capul meu... Si sa nu te gandesti la rau. Nu acea tiganca imputita a facut asta... E altcineva... O fata cuminte ca si tine... O fata care stiu ca imi va fi ca o sora... O fata care m-a ajutat foarte mult... acum... O fata pe care as vrea din suflet sa o cunosti... O fata care ma va ajuta sa nu ma pierd... Sa nu imi pierd sufletul plin de tine... O fata care a inteles mult prea devreme ce simt pentru tine... Draga mea... Sper sa nu te rascolesc prea tare, cu aceste cuvinte, nu imi doresc asta, dar simt nevoia sa iti spun asa, draga mea, asa cum tu simti nevoia sa imi spui asa cum mi-ai scris in scrisoare... Vad ca nu doar eu sunt rascolit... Vad ca si tu, oricum, esti inca rascolita... Nu cred ca te voi chinui din nou cu asta... E inca acelasi chin... Primul tau iubit... Hm! Primul tau iubit... Cat de tare m-au uns la suflet aceste cuvinte... si cate regrete aduc cu ele aceste cuvinte... Asadar, draga mea, nu te mai invinovati... Nu tu esti vinovata. Asa a fost sa fie! Asa mi-a fost scris... ca sa ajung sa simti si tu ceva pentru mine... Prin asta trebuie sa trec, ca sa am iubirea ta... Asta e pretul... Si il platesc acum cu placere... Nu tu mai impins printre ei... Nu o lua asa... Eu am decis... Eu am avut liberul-arbitru, asa cum mi-a spus acea fata care, asa cum ti-am scris mai sus, mi-a deschis ochii... Nu tu esti raul din viata mea! Sa nu mai repeti asta niciodata! Stiu ca asta ti-am spus in acea ultima zi, dar nu este adevarat! Nu tu! Tu esti cea care ma vei tine in viata... Gandul la tine ma va ajuta sa nu ma pierd printre ei si astfel sa nu imi mai urmez planul initial. Tu vei fi linia mea de plutire... vei fi colacul meu de salvare... Tu vei avea grija de partea mea sentimentala, asa cum fata asta are grija de partea mea spirituala...