ASA TATA, ASA FIU

5

- Cum imi poti dovedi ca ai spus adevarul, tata? Cum imi poti dovedi ca mama m-a mintit? Dovedeste-mi asta, tata, si jur ca plec si nu ma mai intorc niciodata aici! Ca vei scapa de constiinta ta! Si jur ca nu voi cere nimic altceva... Nu am venit sa cersesc iubirea ta de tata... Nu am venit sa le iau copiilor tai din avere... Nu asta e motivul pentru care sunt eu acum aici. Eu vreau doar adevarul-adevarat... Atat. Raspunsul la intrebarea: De ce sunt eu un lumea asta...

- Nu am cum, fiule! E cuvantul ei, impotriva cuvantului meu... Nu pot sa iti dovedesc ceea ce ti-am spus. Am un singur martor si acela e barbatul de afara. E Eduard! El singur stie totul! A lui a fost Ana inaintea mea! De la el am smuls-o eu atat de usor...

- Poftim? Mama mea nu a fost fecioara cand ai avut-o? am intrebat eu consternat. Chiar sa fie totul o minciuna din ceea ce mi-a spus mama? Sa imi fi pierdut astia zece ani din viata si Carmen sa fie acum pe un pat de spital din cauza mamei mele si nu a tatalui meu? Asta sa fie adevarul dureros? Sa ma fi aruncat mama intre tigani? Ea?! Oh! Am simtit ca ma prabusesc in acel moment... M-am trantit pe scaunul de langa mine, pentru ca am simtit ca nu ma mai tin picioarele... Am simtit ca ma scufund in cel mai negru Iad... Of! Aveam nevoie de certitudini! Nu doar vorbe! Cum sa le aflu?

- Hm! Asta ti-a spus ea? Ca a fost virgina in bratele mele? Ei! Trebuie sa recunosc ca nu s-a schimbat deloc. Ea a ramas aceeasi...

In acel moment, Eduard a intrat in sala. Avea un chip ingrijorat. Nici nu m-a privit. S-a uitat doar la tatal meu si s-a grabit sa vorbeasca.

- Cris! Daria a plecat!

Oh! Am uitat de Daria! Am uitat de sfatul lui Carmen! Am sarit in picioare si m-am rastit spre Eduard:

- Unde a plecat?

Eduard nici nu s-a uitat la mine. A asteptat reactia prietenului sau.

- Eduard, daca tot esti aici, incepu tatal meu – Spune-i cine a fost Ana! Doar inceputul... Vom avea timp pentru detalii altadata...

- Cris! Ce naiba?!

- Spune-i! Acum! Are nevoie de asta! Fiul meu are nevoie sa auda ceea ce ai tu de spus!

Eduard s-a intors spre mine... m-a privit lung... si-a strans maxilarul agitat, apoi a vorbit:

- Ana a fost iubirea mea, baiete... Ana a fost cea mai cruda fiinta! Ana nu a avut pic de mila niciodata.

- Eduard, mai spune-i, tuna tatal meu. – Spune daca a fost virgina cand te-a parasit pe tine pentru mine!

- Cine? Ana? Cris! Ce naiba!? De ce ii dai tu explicatii?! De ce dezgropi mortii?

- Vorbeste, Edi! Spune-i tu... Ca pe mine nu ma crede!

- Baiete, am avut-o pe Ana in patul ei, cu doar cateva ore inainte de a pleca in bratele tatalui tau! Dar acum nu e timp pentru asta, Cris! Daria a plecat cu o masina neagra. Nu recunosc numarul! Nu stiu a cui e masina.

- Ce numar avea masina? Am intrebat eu bantuit de groaza. – Ce numar avea masina? Spune repede!

- BH XX MIR... raspunse el, privindu-ma contrariat.

Insa eu nu i-am intors privirea. Nu! Eu am simtit ca se prabuseste cerul pe mine! Stiam a cui e masina! Stiam mult prea bine cine a luat-o pe Daria! M-am lasat din nou, sfarsit, pe scaun... si m-am pierdut de tot.

- Edmond! Ce ai? Ce s-a intamplat?

Mi-am ridicat privirea spre tatal meu si am reusit sa soptesc cu groaza: