25

162 23 0
                                    

M-am uitat la el si stiu ca s-a vazut pe chipul meu intrebarea pe care nu voiam sa o pun. Alex, a continuat sa vorbeasca:

- Tudor a turbat cand tata nu a fost de acord sa primeasca o parte din bani sau sa mai astepte pana ii aduna pe toti si i te-a luat. Dar dupa ce a aflat ca ai fost ranit, a facut rost de bani de la logodnicul Alexandrei. Tocmai de la el. Lui i-a spus cine m-a salvat... Edmond... Lui i-a spus de tine. Si i-a dat din oamenii lui, la schimb... Asadar, sunt trei grupuri impotriva noastra. Unul s-a spart in seara asta! Unul o vrea pe Alexandra... si unul te vrea pe tine. Tudor e disperat sa te aiba inapoi. A incercat sa faca niste comisioane dar a ratat. Curierul e la bulau... Te vrea cu disperare...

Abia atunci am inteles de ce a trebuit sa vin si eu la vila. Ma intrebasem de ce a fost nevoie sa vin si eu. Si in acel moment tot cerul a cazut pe mine. Carmen! Carmen e in primejdie! O vor lua pe Carmen!

- Edmond, ce s-a intamplat? Nu te teme! Suntem aici. Te aparam noi daca mai vrei sa ramai.

- Alex, frate... Carmen...

Alex a scos o injuratura urata de tot... a strans pumnii si i-a trantit pe masa cu putere, rasturnand tot ce era pe ea. Apoi a inspirat adanc, cat a putut de adanc si in cele din urma, a vorbit: - Carmen nu va pati nimic! Lui Carmen nu i se va intampla nimic!

- Cum poti fi atat de sigur? am gemut eu acum, disperat si ingrozit.

- Asculta, Edmond. Tudor inca nu stie ca tu ai ales sa ramai. Tudor nu stie asta. Tata nu i-a spus. Ca norocul! Deci el crede ca te va salva de noi si te vei duce inapoi la el. Nu se va atinge de Carmen. Daca ii face ceva lui Carmen, stie ca tu nu il vei ierta niciodata.

In acel moment mi-a sunat telefonul. L-am scos repede din buzunar si am privit ecranul. "Sefu'". I-am aratat lui Alex cine ma suna si el mi-a facut semn sa il urmez repede intr-o alta camera, cufundata in intuneric, apoi mi-a facut semn sa raspund. Eu am pus pe difuzor si am raspuns. Trebuia sa afle si Alex ce se va spune acum:

- Alo?

- Edmond, baiete. Cum te simti?

- Mai bine, sefu'. Ceva mai bine.

- Te doare tare?

- Doare! Ce pot sa zic?

- Nici acum nu vrei sa imi spui ce s-a intamplat acolo? Sau nu ai voie?

- Tudor! Nu pot vorbi.

- Ok! Atunci, taci si asculta. Pregateste-te! Venim dupa tine, baiete. Te luam acasa. Sa fii pregatit sa fugi cand va incepe. Daca reusesti sa scapi din curtea vilei, te asteptam. Te urci intr-o masina gri, care va fi cu farurile aprinse. M-ai inteles? Te scap eu de acolo! Tiberiu nu a vrut sa primeasca banii. Ii facusem rost! Imi pare rau ca te-am trecut prin asta. Dar acum, te salvez. Te scot eu de acolo! Nu te vor avea. Ai incredere in mine! Vin dupa tine. Tu fii pe faza! Fa orice sa poti iesi din vila. Te astept in masina. Fii tare, baiete! Foloseste-ti puterea! Esti puternic! Poti sa scapi de acolo.

- Ok! Asa ramane! Promit sa ies din vila.

- Ai grija, baiete!

Am inchis si l-am privit pe Alex, incercand sa imi dau seama daca am spus bine ceea ce am spus. Alex, ranji satisfacut.

- Tudor, ti-ai semnat contractul cu moartea! Marai el periculos de calm. – Sa nu iti fie mila de Tudor, Edmond! El te-a vandut! Si te-ar vinde si data urmatoare... Te vrea pentru ca esti cel mai bun dintre ai lui. El nu te vrea pentru ca ii esti prea drag... Tot ce a facut el pentru tine a fost interes. Sunt absolut sigur de asta. Stiu! Ii cunosc mult prea bine!

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum