ASA TATA, ASA FIU

19

- Dar nu mai avem bani de taxi. Raspunse ea, incurcata.

- Va dau eu, daca nu va simtiti jignite de acest gest. Doar faceti asa cum v-am spus. Vreau sa dorm linistit la noapte. Nu va obliga cu nimic. Eventual o rugaciune si pentru mine, am adaugat eu zambind in continuare. – V-as chema eu taxiul, dar nu o fac. Pentru ca poate una dintre voi va veti gandi ca am aranjat eu toata treaba si ma folosesc de sofer, sa va duca unde vreau eu. Deci voi trebuie sa chemati taxiul.

- Cine esti tu? De ce ne ajuti? Dupa accent, nu esti din partea locului.

- Hm! Poate ca eu acum caut mantuire acolo Sus. Ii cunosc prea bine pe tipii de genul asta. Nu ma intreba cum de ii cunosc, ca nu iti voi spune.

- Ai facut si tu asa ceva? Ma intreba ea, privindu-ma mai atent.

- Nu am pus niciodata substante in pahar si nu am luat cu japca pe nimeni... Pana aici m-am oprit. Daca ma intelegi.

Fata s-a uitat intrebator la mine, dar eu nu am fost dispus sa explic nimic. Nu aveam nevoie de necazuri mai mari, decat aveam deja.

- Deci, m-ai inteles? Pot sa am incredere in voi ca ajungeti cu bine la casele voastre. Si inca ceva, schimbati o vreme clubul, daca nu aveti prieteni baieti care sa va insoteasca de acum inainte. Undeva cat mai departe de zona asta. Ei au vadurile lor... Nu se indeparteaza de zona lor, pentru ca intra in conflicte cu altii. Sa fiti sigure ca mai sunt si altii! Nu sunt singurii. Asa ca aveti grija in cine aveti incredere. Spune cat mai multor fete ceea ce ti-am spus eu acum. Colege de-ale tale, prietene, amice... Crede-ma, stiu ce vorbesc... Acum du-te la ele. S-a terminat melodia. Uite, aici aveti banii pentru taxi. Faceti exact asa cum ti-am spus si va fi bine. Promit.

- Cum te gasim sa iti dam banii inapoi?

- Nu e nevoie...

- Atunci, cum sa ma rog pentru tine, daca nu iti stiu nici macar numele?

- Sunt Edmond... si atat.

- Te gasesc pe facebook?

- Da! Dar sper ca nu scrii public despre noaptea asta!

- Nu! Nu te vom da de gol, dar am vrea sa te avem in lista de prieteni. E prima oara cand aud asa ceva.

- Ok! Pa... Daca tot o sa ma cauti pe facebook, da un semn ca toate sunteti ok.

Am lasat-o din brate si m-am indreptat lejer, fara sa ma grabesc, spre tejgheaua barului... Am cerut un cocktail fara alcool si am urmarit in continuare cele doua grupuri, aparent distrat. Insa nu eram distrat deloc. Am vazut cand au iesit fetele... si am vazut cum tipii s-au grabit si ei sa iasa, sperand ca vor prinde macar una dintre ele, nervosi ca si-au irosit noaptea... Am lasat si eu paharul pe tejghea si m-am apropiat de iesirea din local. Am vazut taxiul oprind in fata intrarii si am vazut cum fetele se inghesuie in masina sub privirile baietilor, care au ramas cu buza umflata...

Acolo, in fata clubului, baietii au inceput sa se certe urat. Cu injuraturi si reprosuri. Apoi unul a sarit la bataie la tipul care pusese continutul pliculetului in sucul fetei si s-a iscat un taraboi mare intre ei. Am savurat asta. Am trait momentul. Era concurenta mare aici! Nu era amicitie. Nu! Nu era la fel ca si cu Alex. El ne-a tinut aproape de el... cu firea lui... Nu a fost nici macar o vorba nervoasa in grupul nostru. Noi am fost amici toti. Adevarati amici, care au sarit oricand unul pentru altul, nu unul impotriva altuia. Insa, ce sa ceri de la niste oameni care aveau sefi niste criminali fara scrupule...? Niste animale... Samir nu era Tiberiu! Abel nu era Alex. Tot ce e posibil ca si astia sa fie oameni de-ai lor. Vadul era bun si din moment ce era cel mai tare clan din zona, s-ar putea sa nu ma insel. Probabil ca mai erau gasti ca si cea a lui Tudor, care colaborau cu Samir. Tot ce e posibil.