ASA TATA, ASA FIU

28

- Tata! Emily a avut dreptate... atunci cand a aflat de mine... Nu e pacatul tau... E pacatul femeii care a vrut sa ma foloseasca pentru ca sa puna mana pe tine... Insa, ai scris in caietele tale si ca nu ai putea sa iubesti un copil conceput in felul asta... am soptit eu, coborand privirea...

- M-am inselat! Edmond! Acum stiu ca m-am inselat! Nu ai cum sa nu iti iubesti copilul, indiferent in ce scop a fost conceput... Ceea ce simti pentru femeia cu care il faci, nu se rasfrange asupra copilului... Nu! Acum stiu ca te-as fi iubit din momentul in care te-as fi vazut... Acum stiu ca i te-as fi luat din acel moment... Stiu! Stiu pentru ca asta simt acum... Edmond! Atunci cand apari tu, simt ceea ce simt cand ii vad pe gemeni... Exact aceleasi trairi... Nu exagerez... Nu pot sa inteleg de ce nu a fost Ana in stare sa simta la fel! Nu pot! Edmond! Emily a fost in prag de nebunie cand a pierdut-o pe Sara... Zi de zi, o luna de zile, ea si-a petrecut timpul langa mormantul fetitei sale... in gerul de februarie... Si-a iubit copilul mort mai mult decat s-a iubit pe ea si mai mult decat m-a iubit pe mine... Edmond! Ai citit cat de greu a trecut de acel moment... Ai citit despre ziua in care am dus-o la clinica... iar acum, poti sa vezi diferenta dintre femeia disperata, atat de disperata, incat sa urle de durere pe holurile clinicii, de disperare ca o pierde inca o data pe fetita ei, si calmul ei de acum... Nu pot sa inteleg de ce ti-a facut Ana ceea ce ti-a facut, indiferent cat de tare m-a urat pe mine... Nu pot sa inteleg... Ana a fost capabila de iubire... Clar a fost capabila de o iubire atat de mare incat sa riste mereu sa ma impinga in bratele altor fete, doar ca sa ma tina langa ea... M-a iubit atat de mult incat sa riste sa ma tina langa ea cu o sarcina... cand ma cunostea atat de bine... si tocmai de aceea nu pot s-o inteleg. Nu pot sa concep ca ea nu a simtit deloc instinctul matern... Nu pot sa inteleg de ce nu a riscat sa vina sa ma caute... totusi... Asta nu inteleg!

- Probabil ca s-a asteptat sa ma iei de la ea si ea nu ar mai fi putut sa isi duca la bun sfarsit razbunarea. Doar asta e explicatia... S-a temut ca tu ma vei dori langa tine... Asa cum s-a intamplat acum... tocmai pentru ca te cunoaste, tata...

- Ei vezi! Aici e raspunsul. Fiule! Aici e dovada ca pana si ea a stiut ca te-as fi iubit din momentul in care te-as fi vazut, chiar daca eu am crezut ca nu as putea iubi un copil conceput asa... Deci! Sa nu te indoiesti de iubirea mea parinteasca! E in mine! Edmond! E in mine si o simt la o intensitate maxima... si pentru tine... Deci sa revin... Emily vede schimbarea din mine... de cand ai venit tu... Edmond... Ii sunt pe veci recunoscatoare pentru interventia ei din seara de Craciun! Ii sunt recunoscatoare ca m-a oprit... In acel moment inca nu asimilasem situatia... Nu ajunsese la creierul meu ca tu esti fiul meu... Aveam in minte doar chipul ravasit al fiicei mele... Asta am avut in minte in momentul acela... Insa vocea Emilyei a ajuns la creierul meu... Cuvintele ei m-au trezit... Doamne! Sa fac eu asta?!

- Tata, te rog... Nu te consuma pentru asta! Te rog!

- Dar, daca nu am fi ajuns sa lamurim totul, tu ai fi crezut ceea ce a spus Ana! Daca s-ar fi intamplat ceva atunci... Sau daca tu ai fi fost orbit de dorinta ta de razbunare si nu ai fi fost dispus sa asculti si varianta mea... tu ai fi ramas cu adevarul ei, dupa gestul meu... dupa ceea ce am facut eu in acel prim moment... Asta ma framanta acum!

- Hei! Tata! Daca tu te gandesti la asta, atunci eu ce sa mai spun?! Ti-am pus cutitul la gat... tata! Te-am ingenuncheat!

- Asta a fost doar reactia ta de autoaparare, fiule! Nu se compara!

- Hai sa nu mai readucem acele momente in discutie... Hai! Sa le ingropam adanc... Nu vreau acele momente intre noi...

- Voi incerca... Dar sa continui... Emily mi-a spus ca adora sa va vada impreuna... Adora sa te vada aici... Ii esti foarte drag... Adora sa te vada impreuna cu copiii ei... Are incredere in tine ca esti in stare sa ii protejezi... Adora sa vada cat de mult va iubiti, tu si Carmen... Isi doreste sa ramaneti in casa noastra... si nu la apartament... Ea niciodata nu va putea sa va viziteze la apartament... Niciodata... Ea nu are puterea sa se reintoarca intre acele ziduri... Deci sa nu credeti ca nu isi doreste sa va vada... Nu... Ea nu poate sa mai vada acel apartament... Ai vazut si tu reactia ei atunci cand ai pomenit de ceea ce am facut eu... atunci... Nu va trece, definitiv, niciodata, de acea vara... Niciodata... Si acum stiu asta... Nici mie nu mi-a fost usor sa ma reintorc acolo... Nu... Dar ce era retrairea mea, in comparatie cu gandul ca tu erai acolo... Nici nu se compara... Nimic nu m-ar fi oprit, Edmond! Nimic nu m-ar fi oprit sa pasesc in apartamentul ala, cand stiam ca al meu copil e acolo... ranit... pe pat... Iar momentul in care v-am vazut imbratisati, fiule! E nepretuit! Am stiut ca pericolul a trecut! Am stiut ca tu vei fi bine! Am stiut ca nu vei ramane cu urmari fizice de la ceea ce s-a intamplat la Samir... M-am temut... M-am temut sa nu se repete istoria... M-am temut ca o sa iti pierzi memoria asa cum mi s-a intamplat mie... Doamne, cat de tare m-am temut de asta, cand am aflat ca ai fost lovit si la cap de grinda care s-a prabusit peste tine... Doamne, cat m-am rugat sa nu treci si tu prin ceea ce am trecut eu acum zece ani... Doamne, cat m-am temut pentru tine si pentru Carmen... M-am temut ca am adus-o aici doar ca sa o fac sa treaca prin ce a trecut Emily a mea... Asadar, am nevoie de tine! Am nevoie de prezenta ta! Am nevoie sa stiu ca esti langa mine... iar Emily are aceleasi nevoi... din patru motive distincte: ii esti drag pentru ceea ce vede la tine cand o tii pe Carmen in brate... Nici nu stii cat de tare se vede iubirea ta... Apoi are nevoie de prezenta ta... fiule... pentru ca isi aminteste de inceputurile noastre... Isi aminteste de chipul de care s-a indragostit... Tu chiar esti eu din tinerete, iar asta, Emily iti poate confirma... Imi semeni fizic uluitor de tare... Sunt sigur ca i-ai vazut reactia cand te-a vazut pentru prima data... si oricum ti-a confirmat si sarmana Amelia... Asadar, Emily te vrea langa ea si pentru acest motiv. Ii amintesti de noi... De inceputurile noastre... Dar, iti pot dovedi si asta. Priveste, fiule... Uita-te la poza asta... In poza asta sunt cu doi ani mai in varsta decat tine acum... Uite! Tatal meu s-a ridicat si s-a apropiat de comoda televizorului... Acolo era o poza inramata... Stiu... cu toate ca nu ma uitasem la ea mai indeaproape... pana acum... M-am apropiat si eu... iar tata mi-a intins fotografia veche... Am privit-o indelung... si cu mare atentie... Oh! Doamne! Parca eram eu in acea poza... Parca eu eram mirele in acea poza... Tatal meu mi-a dat timp sa vad fiecare detaliu... Apoi se reaseza pe sofaua alba de piele... si continua sa vorbeasca... - Al treilea motiv, dragul meu fiu... Sunt eu... Asta ti-am spus deja mai inainte si, oricum, ti-am spus la pensiune: Emily a invatat sa te iubeasca, pentru mine! Ea iubeste tot ceea ce iubesc eu, fiule! Stiu asta! Ea iubeste tot ceea ce ma face fericit! Stiu asta! Asa e ea! Asa a fost mereu! Ai citit caietele! Ai aflat din acele caiete, cat de mult ma iubeste... A fost in stare sa moara in momentul in care a crezut ca m-a pierdut... A ramas in poiana noastra patru zile... cu dorinta clara de a muri pentru dragostea ei... Atat de tare ma iubeste ea pe mine... Si sunt sigur ca tu intelegi foarte bine acest sentiment... Edmond! Si tu ai vrut sa mori pentru iubirea ta... De doua ori... Si... hm!... Inca o asemanare a destinelor noastre... A destinelor sotiilor noastre, dragul meu fiu... Noi doi le-am trecut prin Iad... Eu cu nebunia mea de acum zece ani... Am tinut alte femei in brate... Edmond... iar Emily a stiut asta... si tu stii din caietele mele prin ce metoda de tortura am trecut-o... iar tu... Oh! Doamne! Sarmana Carmen... Sa te stie in bratele altor fete... patru ani de zile... I-a fost al naibii de greu!

- Da! Tata... Stiu... De aceea a rabufnit ea la inmormantarea lui Tiberiu... Mi-a spus ca gandul ca eu va trebui sa mai tin fete in bratele mele ani de zile, indiferent din ce motive, a facut-o sa nu ii mai pese de nimic altceva, decat de dorinta de a ma vedea... dupa patru ani grei... tinuti doar cu apeluri si mesaje... Tata... Asta am facut noi patru ani... in timp ce eu tineam zeci de fete in brate, iar Carmen a mea stia asta... Da... Acelasi destin... Oh! Doamne!

- Asadar sa revin... Al patrulea motiv sunt copiii ei, Edmond... Tu ii ajuti in ceea ce noi doi, eu si Emily, nu putem s-o facem... Si Emily vede asta. Stie ca tie trebuie sa iti multumeasca pentru ca gemenii simt ceea ce simt acum si are nevoie de tine sa ii ajuti in continuare... Mai departe: Ti-am spus de nevoia mea de tine... si de nevoia Emilyei de tine... Sa continui: Darius: Pai, fratele tau m-a socat din prima zi. Nu prea am avut timp sa stau pe acasa, in acele zile, insa de fiecare data cand m-a prins acasa si-a dorit sa il iau cu mine! Si-a dorit sa te vada! De cand au ajuns Eduard cu Daria acasa si Eduard le-a povestit cum a fost la vila si ce s-a intamplat, Darius nu a mai avut stare. Mi-a cerut sa il duc la tine in salon... Sa stea el cu tine, pana ma intorc eu din Bucuresti... Dar nu am fost de acord... Nu am stiut care ar putea fi reactia ta, daca te-ai trezi cu el langa patul tau... Si mai era si Alex care nu a vrut sa plece de langa tine... Apoi, dupa ce am adus-o pe Carmen, nu am fost de acord nici pe atat ca Darius sa fie acolo... Era dreptul lui Carmen sa fie cu tine... Apoi, cand a venit Alex aici... Oh! A vrut sa stie cat mai multe despre tine... Nu despre ceea ce ai facut tu... ci despre cum esti tu... Despre cine esti tu... El a ajuns sa te iubeasca inca inainte de a te vedea... Sunt sigur de asta... Stiu ca el s-a rugat sa vii de Revelion... Si-a dorit cu ardoare sa vii... Iar acum are nevoie de tine... Vad asta! Primele lui cuvinte pe care le spune in fiecare zi, cand se intoarce de la liceu, sunt: "A fost Edmond, azi?" Apoi, vad cum te priveste de fiecare data! Vad cat de mult se bucura cand apari... Acum se vede cat de mare i-a fost nevoia de a avea un frate mai mare... El a fost in umbra Dariei mereu... Iar acum tu ii satisfaci aceasta nevoie... Acum are siguranta ca are cu cine sa se sfatuiasca... in situatii in care nu poate sa se sfatuiasca cu mine... O are pe Nicola, datorita tie... Asadar... Si el are nevoie de tine... Mai departe: Daria: Oh! Fata mea cea rebela! Despre ea nu voi spune multe... Tu ai ajuns sa o cunosti deja... Stii ce nevoi are ea... si stii foarte bine ca vocea sangelui e imensa la ea... Ea te iubeste... Vad si asta! Ea te-a iertat din noaptea de Revelion... Sunt sigur de asta... Ea a inteles foarte bine de ce ai facut tu ceea ce ai facut... Ea e constienta ca ar fi putut iesi rau. Ai fi putut fi un om rau... sadic si crud... Ai fi putut sa te razbuni pe mine, prin ea... Cand mi-a spus prima data despre tine... atunci in masina, in drum spre casa... m-ai socat... Prima intrebare pe care mi-am spus-o a fost... "Cum de nu ai profitat de inocenta ei, daca ai dus-o la tine acasa..." Eu am fost sigur ca ai avut-o... Crede-ma! Am fost sigur! Stiu cum am fost eu si cunosc foarte bine mintea fetelor... Am avut fete care mi-au cedat inca din primele ore...

- Stiu, tata... Nu uita ca si eu am facut ceea ce ai facut tu... Stiu... Nu trebuie sa imi spui asta...