ASA TATA, ASA FIU

38

- Ok! Vezi ca sunt cu ochii pe tine. Hm! Aveam o superstitie pentru data de 13. Iar azi e 13 Septembrie dar tu ai rupt superstitia. Toate au fost ok azi. Bun! De saptamana asta intri in pita. Te apuci de treaba. Esti pregatit?

- Da! Pot s-o fac.

- Bun. Plec! Gagica ma asteapta. Trebuie sa o scot in oras...

- Ok! Ai grija de tine.

- Am! Stai linistit. Raspunse el, serios de data asta. – Vineri iesim cu totii in club. Eu voi fi cu tipa asta, dar tu iti vei incepe activitatea de vinerea asta. Te las acum.

Asa a trecut prima zi de liceu.

A doua zi de liceu...

Am intrat in clasa si m-am asezat in banca. Nu ma mai simteam ca in trecut. Singur si stingher. Nu am avut cand sa ma simt asa. Fetele au venit la banca mea, incercand sa imi intre in voie. Ba, una mai curajoasa a indraznit mai mult:

- Buna, Edmond. Nu vrei sa stai cu mine in banca?

- Buna. Nu te supara, dar prefer banca asta. I-am raspuns amabil si fara niciun zambet.

- De ce nu vrei sa imi faci hatarul asta?

- E mai bine. Pentru amandoi.

- Poate pentru tine! Replica ea zambind obraznic. – De ce preferi taranul asta, in locul meu?

- Poate pentru ca asa imi doresc?

- Esti pe invers? Intreba ea, zambind cu subinteles.

- Nu! Am raspuns scurt, stiind bine la ce se refera. – Dar nu sunt in liceul asta ca sa ma insor.

- Oricum nu scapi! Te conving eu pana la urma sa stai intr-o banca cu mine.

- Nu ma tem. Acum, daca nu te superi, mi-a venit colegul de banca. Nu il tine in picioare.

- Si daca nu vreau?

- Nu vrei sa ma vezi nervos.

- Bine, frate! Dar nu ramane intr-atat.

- Ma ameninti? Am intrebat zambind superior.

- Poate.

Am clatinat doar din cap, dezaproband comportamentul fetei mult prea arogante si i-am facut doar semn din cap sa plece.

Hm! Nu mi-a placut deloc atitudinea ei. Nu m-am simtit magulit de dorinta ei de a sta cu mine in banca. Ba, mai mult, m-a scarbit. Cum sa faci tu, ca fata, asa ceva?! Pai ce vrei sa dovedesti cu asta? Cat de usoara esti? Cat de flamanda esti?

Nici nu m-am uitat dupa ea cand s-a ridicat nervoasa si s-a indepartat. Petre s-a asezat timid, cu privirea speriata si m-a salutat soptit. Apoi a vorbit incet, abia auzit.

- Daca, vrei, o pot lasa in locul meu. Este acolo o banca unde nu sta nimeni. Pot sa stau acolo.

- Nici sa nu te gandesti! Nu o vreau langa mine! Nu te oblig sa stai cu mine, daca iti doresti sa stai singur, e treaba ta. Dar vom fi doi colegi singuri in banca.

- De ce? Nu iti plac fetele?

- Hm! Oare sa ma supar pentru intrebarea asta? Dar hai sa lamurim un lucru. Nu sunt pe invers. Imi plac fetele. Dar imi place o anumita fata. Una singura. Si fata asta nu e in clasa asta. Iar eu chiar vreau sa stau cu tine in banca. Te supara?

- Nu. Cum sa ma supere asta? Dar, na! E cam mare diferenta intre noi.

- De ce spui asta?