ASA TATA, ASA FIU

A DOUA PARTE A RAZBUNARII

Asa au trecut saptamanile. Daria era deja a mea. Vedeam asta pe chipul ei. Vedeam asta in ochii ei frumosi. Daca am ajuns sa o sarut? Da. Insa nu au fost sarutari adevarate. Nu am putut sa o sarut asa cum ar fi trebuit. Nu! Cum naiba sa imi sarut sora cu limba? Ih! Am sarutat-o cuminte de fecare data si asta dupa destul de mult timp. Nu am sarutat-o niciodata pe frunte. Nu! Sarutul lui Carmen nu il voi da nimanui. E doar sarutul ei.

Daria era argint viu. Exact ca ochii ei. Era o tanara naiva, dar jucausa, care reusea sa ma inveseleasca. Insa nu dura mult aceasta stare, cand ma gandeam ca ajunul Craciunului se apropia... A aflat si mama ei ca are un prieten. Dar doar atat. Nu avea cum sa nu afle. Daria avea o fire deschisa, iar chipul ei nu putea ascunde nimic. Si se vedea clar din priviri cat de mult tinea la mine. Nu a mai fost obraznica. Nu mi-a mai propus niciodata sa o am... A respectat ritmul impus de mine si ii ajungea acum doar prezenta mea. Ii ajungea acum sa ne vedem doar in weekenduri... la club... Era mandra sa fim impreuna. Ii straluceau ochii atunci cand ii inconjuram talia si intram impreuna in club.

Nu s-a mai impacat cu Anastasia. Nu a iertat. Si asta m-a intristat. Asa cum nu a iertat tradarea Anastasiei, asa nu ma va ierta nici pe mine. Insa asta nu m-a oprit din drumul meu spre final. Nimic nu m-ar mai fi putut opri sa aflu adevarul. Dar nu am putut sa nu ma gandesc la urmari... Poate ca voi reusi sa scap de Samir, cumva... si, in schimb, il voi avea pe tatal meu pe urmele mele, daca supravietuim amandoi. Iar acum nu il voi avea pe urmele mele pentru ca ii sunt fiu si ma vrea mort, ci pentru tradarea mea. Cand isi va vedea fata la pamant din cauza mea, el nu va avea mila. Ma va cauta. Cu siguranta. Dar voi fi pregatit. Tatal meu nu era Samir. Era doar un singur om. Atat.

Dar mai aveam pana acolo. Urma pasul cel mai greu. Urma confruntarea cu el.

La inceputul lui Decembrie am vorbit amanuntele cu Alex. El era pregatit. Avea deja oamenii. Dar ma temeam pentru el. De fiecare data cand am vorbit cu el, am incercat sa il opresc, dar nu l-am putut convinge.

L-am sunat intr-o duminica geroasa de decembrie, dupa un somn bun. Daria adora sa danseze. Faceam asta toata noaptea. Dansam! Si ajungeam acasa obosit...

Asadar l-am sunat:

- Alo? Edmond, frate, esti bine?

- Da, Alex. Sunt bine. Voi cum sunteti? Cum se simte Natalia? Mai rezista?

- Mai are putin si naste. Nu se simte prea bine.

- Oh! Imi pare rau. As vrea sa fiu acolo, cand se intampla. As vrea sa iti vad copilul, frate!

- Il vei vedea. Fii fara grija. Nu te las eu acolo! Tu trebuie sa scapi de acolo.

- Dar, Alex! Serios! Opreste tot. Nu veniti! Nu, cand Natalia e atat de aproape de termen!

- Nici sa nu te gandesti la asta, bre! Tu trebuie sa traiesti!

- Nu cu pretul asta. Nu pierzandu-te pe tine!

- Nu te teme! Vom face totul cum trebuie. Noi ajungem acolo pe 23 decembrie. Natalia trebuie sa nasca prin 27... Deci am timp sa ma intorc... Ne organizam acolo. Vom fi pregatiti pentru Samir! Stim totul. Am facut cercetari amanuntite. Stim cati oameni are, stim unde sunt fetele, stim ca nu se asteapta la nimic din partea noastra. Vom avea surpriza de partea noastra. Vom ataca simultan toate locatiile lor din Oradea. Tu rezolva ce ai de rezolvat cu tatal tau!

- Oh! Doamne! Alex! Nu imi face asta! Nu veni! Nu cu riscul asta! Cum crezi ca voi putea fi de acord cu ceea ce vrei sa faci tu?

- Frate! Taci! Sunt sef de clan, chiar daca nu ne mai ocupam direct cu ceea ce ne-am ocupat, eu tot sef de clan raman. Nu imi tradez fratele. Tatal meu ar fi facut la fel daca ar fi trait. Tu rezolva cu tatal tau, daca nu vrei sa fim de fata. Aici te inteleg. E ceea ce iti doresti tu. Dar nu imi cere sa te las balta. Nu imi cere asta, frate! E randul meu sa fiu langa tine! Tu ai fost de prea multe ori langa mine!