ASA TATA, ASA FIU

33

- Tata... nici nu stiu cum sa vorbesc cu ea... Crede-ma! Habar nu am cum sa ii spun... Reactia ei a fost mereu aceeasi cand am incercat sa vorbesc cu ea... Alex... ajuta-ma tu! Spune-mi tu! Tu ai fost prezent langa ea... in acea zi... Te rog! Eu nu ma impotrivesc ca ei sa fie acolo... Nu am nimic impotriva... Spune-mi tu cum a fost in acea zi...

- Frate... Of! Ce sa spun eu? Da! Asa este! Ea a jurat acolo in masina, ca niciodata nu va mai dori sa il vada pe tatal ei... Era destul de incoerenta... Nu a plans... Nu! Trecuse de faza asta deja! Era furioasa! A jurat ca tu niciodata nu vei fi fata in fata cu tatal ei. Ca nu ii va da, niciodata, tatalui ei ocazia sa iti vorbeasca! Ca tatal ei nu va avea ocazia sa iti spuna parerea lui despre tine... Ca tatal ei niciodata nu va ajunge fata in fata cu cel care o salvase de cei sapte ticalosi din noaptea balului de absolvire a liceului... Ca tatal ei niciodata nu va ajunge fata in fata cu iubirea ei, care a facut-o atat de fericita... Care a protejat-o si a vegheat-o de la zece ani... Ca tatal ei niciodata nu va ajunge fata in fata cu cel pe care ea il iubeste si pentru care e dispusa oricand sa isi dea viata... Ca tatal ei nu va ajunge niciodata fata in fata cu cel care o iubeste inca, dupa ceea ce i-a facut ea in acea zi de toamna... Si ca tatal ei niciodata nu va ajunge fata in fata cu barbatul ei... cand ea stie in acel moment ca ea a mostenit de la tatal ei cuvintele... ca din cauza tatalui ei, care nu a invatat-o ca nu banii fac totul, ca nu conteaza un nume, ca nu trecutul conteaza, ca nu faptul ca are doi parinti sau unul conteaza, ca nu faptul ca e un bastard, ca e un nimeni, asa cum a spus ea in acea zi de toamna, conteaza, ci faptul ca un om e in stare sa iubeasca atat de mult incat sa isi dea viata pentru iubire... pentru a-si proteja iubirea... ci faptul ca un om e in stare sa se sacrifice pentru iubirea lui... sa se tina departe de iubirea lui pentru a nu o pune in pericol... sa fie in stare sa aiba alte fete in brate si totusi sa nu o schimbe... sa ii ramana fidel... Sa ii sarute patru ani de zile, poza din album... Sa se inconjoare cu pozele ei... sa o respecte... sa invete sa se roage doar pentru a avea o sansa la ea... Sa fie in stare sa spere in iubirea lor... atatia ani... Sa creada intr-un Dumnezeu care il aruncase in lumea asta, care nu ii asigurase dragostea parinteasca si care il uitase din momentul in care fusese zamislit... Sa fie in stare sa viseze la ea inca dintr-a cincea, sperand doar la o privire directa de a ei... Sa duca viata pe care a dus-o, sa se puna in pericol, pentru ca sa incerce sa se ridice pentru ea... Pentru a-i oferi un viitor fara griji... Sa nu se piarda printre oameni rai... ca sa nu devina si el rau... si sa ramana el... asa cum i-a cerut ea... Ca a ales o viata grea si plina de durere, in schimbul unei vieti fara constiinta... doar pentru a avea o sansa la ea... Ca tatal ei nu va fi niciodata fata in fata cu cel pe care ea l-a impins in viata pe care a dus-o iubirea ei... ca ea l-a impins, cu cuvintele pe care nimeni nu a invatat-o sa nu le spuna niciodata... ea l-a impins sa fure si sa faca lucruri odioase... prin cuvintele ei si prin faptul ca l-a scuipat cu dispret, aruncandu-i in fata acel cuvant... in timp ce el se zvarcolea de durere in praf, plin de sange, cu hainele rupte pe el, in urma loviturilor primite de la niste baieti carora el nu le facuse niciodata nimic... Ca tatal ei niciodata nu va fi fata in fata cu omul perfect din viata ei... pentru a nu avea ocazia sa ii spuna ceea ce i-a spus ei... in acea sambata... Da... Edmond... Astea au fost cuvintele ei...

S-a lasat o liniste adanca... Toti aveam fruntile incretite... Cuvintele lui Carmen, rostite acum de Alex ne-au blocat pe toti... Mi-am simtit lacrima lunecand, fara sa incerc sa o opresc... Oh! Doamne! Carmen a mea!

Tatal meu a fost primul care si-a revenit din starea in care ne aruncasera cuvintele lui Alex:

- Edmond, fiule... imi pare rau... sopti el... - Imi pare rau...

- Eh! Acum asta este! Ea nu si-a incalcat juramantul facut in masina lui Alex... am murmurat eu, cu capul in pamant... - Ea s-a tinut de acel juramant... A tinut cu dintii de el... Acum, intelegi domnule, ce ai facut tu atunci? Fiica ta a fost trista si amarata din cauza mea, din cauza plecarii mele... din cauza venirii mele aici... iar tu ai adus-o in starea in care sa jure asa ceva... Ai lasat-o singura atunci cand a avut cea mai mare nevoie de voi...