ASA TATA, ASA FIU

3

Am intrat toti in apartamentul unde am fost cazat, fara voia mea...

- Asezati-va! Ordona seful nostru.

M-am asezat si eu intr-un colt de camera asteptand ceea ce va urma... Simteam, credeti-ma, simteam pericolul din aer... Seful s-a oprit in fata masutei, uitandu-se la plicul ramas pe masa... Nu l-a ridicat... Nu inca... S-a uitat la mine lung... apoi a inceput sa vorbeasca:

- Edmond... Esti bun... Nu m-am asteptat... sincer... Tudor a facut minuni cu tine... De cand te antrenezi?

- Din toamna trecuta, am raspuns eu... putin nedumerit... de acest inceput de discutie.

- Ai avansat rapid... Mult prea rapid ca sa nu ma puna pe ganduri... De ce esti atat de pornit? Ce s-a intamplat in toamna?

- Nu cred ca conteaza trecutul meu... Stiti cat trebuie sa stiti... Sunt sigur ca Tudor i-a spus cam tot celui de la vila...

- Bre! Cel de la vila e tatal meu! Se rasti el acum la mine.

- Nu am stiut asta! Asa ca daca vrei sa afli ceva despre mine, intreaba-l pe tatal tau... M-am corectat eu... Doar nu eram nebun sa le povestesc despre Carmen tocmai eu...

- Deci nu vrei sa imi raspunzi?

- Nu!

- Deci nici despre Narcisa nu ai vrut sa imi spui, nici despre tine... Ok! Cum vrei! Dar comportamentul tau ma va enerva si va fi naspa de tine...

- Asta este! Fie ce o fi! Nu iti convine, lasa-ma sa plec si incheiem socotelile aici. Am raspuns eu obraznic. Prinsesem curaj... Mi-am castigat intr-un fel respectul lor... atat cat era...

- Ai vrea tu sa pleci! Sunt sigur! Dar te anunt, ca nu vei pleca de aici decat peste patru ani de zile! Daca vei trai pe atunci! Esti proprietatea noastra patru ani de zile. Si acum a venit timpul sa iti spun ce vei avea de facut. Le-ai vazut pe fete? Intreba el brusc...

- Da! Le-am vazut... am raspuns eu scurt, incruntandu-ma, amintindu-mi chipurile lor desfigurate de droguri...

- Stii cum au ajuns ele acolo?

- Nu...

- Au fost atrase in cursa... Asa cu frumosul... Unele dintre ele au fost luate pur si simplu de pe strada... Toate fetele alea asteapta cursa de luna asta... vor pleca in strainatate... toate...

Nu am spus nimic... Nu aveam ce sa zic... Nu puteam sa zic nimic... Stiam deja ce vor sa imi ceara... Eu voi fi momeala... Stiam asta foarte bine... Eu voi fi cursa... Eu le voi trimite la vila... Eu le voi distruge... eu le voi trimite la produs peste hotare... Insa mai bine mort decat asta. Nu voiam sa am nimic de-a face cu asta! Si-au gresit omul...

- Nu spui nimic? Ma intreba fiul bulibasului.

- Nu am ce sa intreb. Raspunsul meu e NU.

- Ce vrei sa spui?

- Vreau sa spun ca mi-am dat seama acum ce vreti voi de la mine, iar raspunsul meu e NU. Tatal tau a spus ca am o singura sansa... Nu vreau sansa aia! Vreau la munca de jos... iar peste patru ani de zile... plec... Asta e raspunsul meu...

- Nu te grabi cu raspunsuri ranji baiatul si se aseza in fata mea... - Poate te mai gandesti... putin... Problema e ca nu vreau eu sa te mai las sa mergi la munca de jos... iar tu vei face ce iti voi porunci eu! Tatal meu imi face toate poftele...

- Nu ma poti obliga! In afara de viata mea nu am ce pierde! Prefer sa mor decat sa va fac treaba asta mizerabila... Stiam ca gresesc ca imi pierd compatul si calmul de care aveam atata nevoie, dar le vedeam pe fetele alea in fata ochilor... si cu cat le vedeam mai in detaliu cu atat eram mai hotarat sa mor eu sau sa ii fortez sa ma lase la munca de jos...