ASA TATA, ASA FIU

47

- Buna dimineata. Am crezut ca ati chiulit de la prima ora. Asa o liniste e aici. Nici nu m-am gandit sa prind asa o clasa cuminte. Hai sa facem prezenta.

Asa a inceput prima ora adevarata de dirigentie. Asa cum se obisnuieste, prima pe ordinea de zi a fost alegerea prin vot al sefului de clasa.

- Banuiesc ca ati inceput sa va cunoasteti, incepu diriginta. – Banuiesc ca v-ati facut o parere unul despre celalalt, iar acum vreau sa scoateti cate o foaie de hartie si sa scrieti un nume. Sa vedem cine va fi sef de clasa in urmatorul an scolar. Ganditi-va bine cine vreti sa va reprezinte anul asta.

Toti ne-am executat. Eu am privit prin clasa si am decis un nume. Un baiat care sa nu para timid, care sa fie in stare sa ajute pe altii... care sa nu fie increzut... si care sa aiba curajul sa mearga la directiune daca ar fi cazul. L-am gasit. Era Daniel. Un baiat simpatic si cu mult bun simt, care m-a impresionat la ora de chimie. Nu isi dadea aere de mare smecher insa avea stofa de lider.

S-au adunat foile, iar diriginta si-a petrecut urmatoarele minute asezandu-le desfacute pe catedra. Eu mi-am luat telefonul. Hm! Un nou mesaj:

"Sunt cu mintea la ore, dar cu sufletul la tine" Oh! Cat de bine m-a calmat ea cu acest mesaj. Am inspirat si am inchis ochii. Printesa mea frumoasa! Cat as da ca sa te vad fara sa mai sufar dupa aceea!

"Iubirea mea frumoasa, vezi sa nu te prinda cineva cu telefonul. Nu as vrea sa ai probleme din cauza mea. Dar nu uita: Ai sufletul meu"

- Bun. Votarea s-a facut. Ciudat! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva in toti anii mei de profesoara. Dupa cum vedeti, sunt trei nume. Am un vot pentru Daniel. Ridica-te in picioare sa te vad si eu.

Baiatul s-a executat, zambind.

- Tu vei fi ajutorul celui ales. Sper sa va intelegeti. Apoi, mai am un nume: Alexia. Ia sa te vad. Ai si tu un vot. Tu vei fi casiera clasei. Tu vei aduna banii pentru cele ce se vor cumpara pentru aceasta clasa.

Alexia s-a ridicat in picioare insa nu a zambit deloc. Oare credea ca va fi seful clasei? Tocmai ea? Pai ar fi fost haos, daca ea ar fi fost votata acum.

- Iar restul voturilor merg spre Edmond.

Mi-am ridicat brusc capul. Nu! Nu e adevarat ca mi-am auzit numele. Eu tocmai am lovit o fata. Ce naiba? Astia-s nebuni? Vor un lider violent?!

- Edmond, esti aici? Intreba diriginta, privind prin clasa.

- Da. Am raspuns eu, incercand sa gandesc. Nu pot fi eu cel votat. Nu sunt un lider! Daniel ar fi trebuit sa fie votat. Astia sunt orbi?! El e potrivit!

- Edmond, ridica-te in picioare sa te vedem toti.

M-am executat fara sa ma grabesc, inca procesand.

- Deci tu esti Edmond. Ai auzit si tu. Uite aici voturile. Din douazeci si noua de voturi, douazeci si sapte sunt pentru tine. Felicitari.

- Dar eu nu vreau sa fiu sef de clasa, m-am auzit eu ca rostesc acum.

- Ei! Nu e dupa tine!

- Dar stiu ca am dreptul sa refuz.

- Eh! Vad ca esti informat. Dar, imi pare rau, baiete. Asta e vointa clasei tale. Aici sunt voturile.

Atunci a fost momentul in care m-am intors spre clasa.

- Bai! Voi sunteti nebuni?! Cum mai, sa ma votati pe mine?! Tocmai ati vazut ce am facut azi dimineata! Repetam voturile. Nu vreau sa fiu sef de clasa. Daniel e cel mai bun dintre noi! El trebuie sa va reprezinte!