18

127 28 0
                                    

- Spune parola telefonului, am marait eu periculos, apasand mai tare cotul pe gatul lui.

- Unu, unu, doi, doi.

- Asa te vreau! Sa nu indraznesti sa faci o miscare ca jur ca te omor! Fara pic de mila!

Mi-am indreptat arma spre el si, asa cum am vazut in filme, am tras piedica. Acum, probabil, as putea deja apasa pe tragaci daca as fi nevoit. Asa cum am spus nu am tinut arme de foc intre degete. Tudor nu m-a invatat niciodata sa fac asta. Iar eu nu mi-am dorit niciodata sa incerc. Aveam oroare de arme de foc. Erau singurele arme de care ma temeam. Te puteau omori, fara sa iti dea posibilitatea sa te aperi... Iti luau orice sansa sa scapi... Dar omul asta nu stia asta, asa ca am infipt teava pistolului intre coastele lui, stiind foarte bine prin ce treci atunci cand simti asta... Ei ma supusera la acest experiment... si eram hotarat sa fac tot ce pot ca sa le arat de ce sunt in stare.

Si asa, cu arma intre coastele lui, am deblocat telefonul si am cautat un numar. Un anume numar de telefon. Am gasit un nume. Seful Samir. Am presupus ca nu pot fi doi sefi cu acelasi nume asa ca, fara sa il scap pe urmaritorul meu din ochi, am apasat pe butonul pentru convorbiri si am asteptat sa mi se raspunda:

- Da, bai p##a! Cum indraznesti sa ma suni la ora asta?!

Oh! Vocea dusmanului meu rasuna tare in difuzorul telefonului.

- Asculta aici, Samir!

- Edmond! Ce naiba?! Vocea lui de mai inainte se evapora. Acum auzeam in vocea lui doar consternare si soc.

- Daca inca unul se mai apropie de mine la mai putin de cincizeci de metri, jur ca nu mai auzi de mine niciodata. Rupem orice intelegere si dispar pe veci. Am avut o intelegere, tine-te de ea! Altfel, nu mai raspund de mine! Multumesc pentru arma. Am adaugat eu, sadic, ranjind in noapte. Asa! Sa stie ca sunt si eu inarmat si sa tina cont de intelegerea noastra.

- Edmond, stai, nu inchide! Vino aici! Te rog, adauga el, uimindu-ma. A fost Samir in stare sa ma roage pe mine? Chiar asa?

- Nu! Nu se schimba nimic din ce ne-am inteles. Atata doar iti spun! Sa nu se mai intample sa se micsoreze distanta dintre mine si tine, altfel, schimb tot. Stiu ca ma cunosti foarte bine. Acum pentru mine e un avantaj! Stiu ca ai aflat cat de periculos pot fi daca sunt starnit. Am venit aici doar pentru a ma intalni cu tatal meu. Tu vrei sa fortezi asta. Fie! Dar sa nu indraznesti sa iti calci intelegerea, ca nu stii ce starnesti. Eu am venit pasnic... si fara intentii ascunse. Nu am vrut sa fac nimic altceva in zona ta! Dar nu ma mai provoca! Nu mai face asta, daca vrei sa ma ai peste doi ani si patru luni! Nu ma mai vezi la resedinta ta pana in 25 Decembrie 2013. Tu tine-te de ceea ce tu ai ales si ceea ce ne-am inteles.

Am inchis fara sa mai ascult ce ar avea de spus tiganul, apoi mi-am indreptat din nou atentia spre barbatul care nici nu indraznea sa clipeasca.

- Sper ca ai inteles si tu! Sa le spui si celorlalti! Nu trec cu vederea nimic. Voi nu imi dati de ales. Nu uitati. Acum am o arma. Nu va incercati norocul cu mine! Ca nu am nimic de pierdut si cred ca stii cat de periculosi sunt oamenii care nu mai au nimic de pierdut! Telefonul si arma raman la mine!

Odata cu ultimele cuvinte, l-am mai lovit o data puternic in zona gatului si barbatul a cazut moale pe langa zid, ramanand intr-o pozitie de om mort de beat, apoi m-am intors pe strada principala, intre oameni, fara sa dau de banuit... Mi-am ascuns bine arma si am intrat in primul club intalnit in cale. Muzica bubuia in boxe... Insa nu m-a deranjat. Eram mult prea obisnuit cu atmosfera din cluburi ca sa ma mai deranjeze asta. M-am asezat la o masa, ceva mai retrasa... intr-o pozitie cat mai comoda si am inceput sa privesc distrat prin local. Am depistat fiecare tip dubios din acea incapere. Erau atat de usor de depistat daca stiai la ce sa fii atent. Aveau o expresie comuna in priviri... Aveau cam aceleasi gesturi... Erau acolo fel si fel de oameni... Fetele chicoteau vesel cu pahare pline intre degete, deja cam ametite, ca sa mai fie atente la cei din jurul lor si la cei de care ar trebui sa se fereasca.

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum