ASA TATA, ASA FIU

35

- Uau! Ai planificat tot, chicoti ea. – Edmond, trebuie sa te las... Am ceva de facut afara din camera, pentru ca mai apoi sa ma inchid sa nu ma vezi... sa ma ascund de tine...

- Bine, draga mea... Te iubesc... te regasesc la ora sase...

- Si eu te iubesc, dragostea mea...

A inchis. Am privit ecranul telefonului, asa ca intotdeauna... Insa acum l-am privit zambind... M-am intors spre tatal meu:

- Multumesc, tata... Ai facut bine... Scuze, ca m-am rastit la tine...

- A fost greu sa o convingi?

- Tata... Ea s-a temut pentru mine... Asa cum a fost mereu... Ea s-a temut ca tatal ei va repeta ceea ce i-a spus ei...De aceea si-a iesit din fire... Sunt sigur ca asta ti-a spus Emily la telefon... Ca mireasa si-a iesit din minti cand a aflat unde m-ai dus... si cu cine stau la masa...

- Da... Mili s-a speriat de reactia lui Carmen... cand i-a spus Eduard cu cine esti la masa... A inceput sa tremure... si s-a pierdut cu firea... A inceput sa se certe cu Eduard... apoi s-a inchis in camera... si nu a mai vrut sa iasa de acolo... oricat au incercat sa o convinga ca totul e bine. De aceea a decis sa ma sune... Oh! Doamne! Fiule! Prin cate ai trecut tu ca sa ajungi la mine! Ma doare sufletul cand descopar, rand pe rand tot chinul tau... si al lui Carmen... Fata asta e extraordinara... E un inger... Edmond... E un inger trimis de Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau, pentru mine... Pentru ca tu sa ajungi la mine... Se pare ca am sustinatori puternici acolo sus... Hm! Da... Acolo e mama si Sara mea... Ele au avut grija de fiul meu... Cu singuranta... murmura el, incruntandu-se... cu buzele stranse...

Am ajuns in sat... Am parcat si am iesit din masina. Emily ne-a intampinat... usor ingrijorata. Insa cand s-a apropiat de noi si ne-a vazut chipurile s-a linistit si si-a imbratisat sotul, intinzandu-si buzele pentru un sarut scurt, dar atat de plin de iubire, incat m-am infiorat. Era atata dragoste intre ei, incat nu puteai sa nu te infiori si sa nu iti doresti sa ai si tu parte de aceeasi iubire intensa... peste ani...

- Cris, e totul bine?

- Da, iubire... Uite... Acum coboara cuscrii nostri... Te rog, ai grija de ei... Zambi tatal meu... - Eu ma ocup de curte... In curand ajung si restul invitatilor. Autocarul ajunge la ora cinci. Eduard ii va primi. Eu ma duc dupa primar in comuna... Vreau sa beau o cafea inainte... Cu Eduard si cuscrii nostri. Eva a ajuns?

- Da! E cu mireasa noastra in camera... Savureaza totul. E atat de incantata de tot ceea ce se intampla sub acoperisul casei noastre... Carmen s-a calmat imediat ce a vorbit cu Edmond... Fiule, se vede ca o cunosti foarte bine. S-a vazut pe ea cum se calmeaza pe masura ce te asculta la telefon... Ma duc sa ii intampin pe parintii lui Carmen. Totul va fi bine, de acum.

Am urmarit-o cu privirea cum se apropie de parintii lui Carmen, cum intinde mana pentru a face cunostinta, apoi o imbratiseaza pe mama lui Carmen, zambind cu caldura... si ii insoteste spre o masa din curte... Nu i-a dus in casa... Acolo vor intra abia dupa ceremonie... Eram sigur... Tatal lui Carmen va trebui sa isi ceara iertare de la noi si abia apoi va avea voie sa isi imbratiseze fata. Asta a fost conditia pusa de Carmen. Sunt sigur ca ea i-a cerut Emilyei sa nu ii duca in casa...

- Haide, Edmond! murmura tatal meu... - Sa servim ceva, pana una alta... Il caut pe Eduard... Tu ia-l pe Alex...

Mi-am intors privirea spre intrare... Alex tocmai isi imbratisa sotia si bebelusul... M-am apropiat incet de ei, lasandu-le timp pentru ei...

- Edmond, frate... Esti bine? Ma intreba Alex asa cum o facuse de cand am ajuns la el, pentru o suta de mii de euro...

- Da! Acum sunt bine! Chiar sunt bine.