noaptea 6

48 9 0
                                    

25 Ianuarie 2023


          Dragi camarazi, astăzi vin la voi atât de rușinat, cu ombilicul aplecat și uscat, mai mai să îmi cadă. Cei doi inamici m-au păcălit atât de bine, iar eu am fost atât de credul. Eu cred că de fapt în tot acest timp ei m-au studiat, în timp ce eu "credeam" că le dejoc planurile, dându-mi falsa iluzie de reușită. Ce păstârnac am putut să fiu! Au folosit o armă, care cumva tot crește în intensitate și despre care credeam că este doar un mit vechi. Auzisem de această armă secretă din moși-BEBici, în timpul antrenamentelor mele de leBEBegionar din munți BEBElaya. Până și călugării BEBilmanezi, lângă care m-am scutecit atâția ani, auziseră de existența și potențialul ei. Este un fel de hipnoză ciudată combinată cu calmitate și voci pițigăiate, pe care aparent ei o numesc "iubire". Heh. Spuneți dacă nu e un nume la care mai că îți vine să umpli Pampers-ul! Eu încerc să mă opun armei, dar încă sunt slab. Mereu pic în capcană, mai ales după coma lactică, iar în combinație cu această grotescă "înfășare" ... of ... numai zic! Dar vă PROMIT că voi continua să mă tot antrenez, până când nu voi mai pica pradă. Voi reuși să întorc roata și să îi fac eu pe ei să creadă că sunt lideri în acest război secret și nevorbit.

          Off, am vorbit atât de mult, că iar mi s-a făcut foame. Vă las camarazi, iar până mâine, să fiți cât mai răi! Hip hip, BEBeeeei! Hip hip, BEBeeeei!


(povestea mea continuă și mâine...)


Jurnalul unui soldat (Re)BebelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum