Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 122

21 Mai 2023
#aventură #în #3 #implantare #subliminală #hohote #sfânta #elena #afi

          Vă ordon să mă descătușați,
          Căci mintea mea nu v-aparține!
          Ca s-o emancipați,
          După cum vă convine.

           Am fost iarăși pus în mijlocul acțiunii încă de la primele ore ale difuzării emisiunii vieții mele. Se pare că din moment ce Comandantul se afla încă picat la datorie, cu balonașe pe la năsuc, ochii lipiți și gurița larg deschisă, una dintre îndeletnicirile acestuia au picat asupra Inamicei. Mai exact, ajutarea fratelui blănos spre a-și elibera rezervoarele biologice de deșeuri. Drept urmare, am pornit toți trei într-o aventură, în care eu eram ațintit la pieptul Doamnei General în acel sistem de centuri, iar patrupedul în laterală, controlat de acea tijă retractabilă. La cum ne prezentam în această formulă, puteam fi foarte ușor confundați cu o familie nomadă atipică sau cu un mijloc de transport pe bază de carbon, asta desigur dacă există un astfel de concept în aceste locuri. Din păcate escapada noastră nu a durat foarte mult, căci cel mai probabil ajunsese cărăușul meu să obosească. Bestia franțuză ar mai fi vrut să stea după cum îl puteam observa, însă din păcate respectam vorba pâmăntească: „până aici ați plătit!".

           Cred că nu veți fi uimiți la auzul faptului că mi-am săvârșit un al doilea somn matinal în aceeași cameră nouă cu care v-am obișnuit recent. Și cred că mă voi repeta și cu următoarea enunțare. Vi se va mai părea ca pe alocuri anumite acțiuni și rutine să devină ciclice și da, uneori așa va fi. Uneori va dăuna poveștii și uneori va fi deranjant. Dar așa se derulează viața mea. Spre exemplu, până și această acțiune a petrecerii timpului și ulterior a adormirii în culcușul nou a început drept ceva inofensiv, urmărind întrebarea „ce-ar fi să?". Eu m-am îmbarcat de curiozitate și ia priviți voi cum începe să devină o normalitate. O simplă păcăleală din partea Inamicilor. Și pe aceasta abia acum o realizez. Câte nu mi s-or mai fi instaurat și nu mi s-or mai fi sugerat în acest fel subliminal, fără ca eu, naivul suprem, să mă prind! La câte, oare, or fi renunțat pe parcurs, din moment ce nu mi s-au potrivit sau pur și simplu nu am mai dorit a lua parte. Ignorant am mai putut trăi. Oare câte dintre acțiunile pe care le consider eu ale mele, sunt de fapt implantate? Asta cred că s-a întâmplat cu adevărat și cu obiceiul degustării degețelelor. Dar nu pot protesta. Este un obicei gustos!

           Am avut parte de o tură secundară de somn, sub inițiala veghe a Comandantului, care și-a asumat un rol temporar de arlequin, alături de Thanos. Și țin să vă zic că amândoi se măscăreau nemaipomenit de bine, lucru care m-a distrat copios. De fapt, atât de tare mi-au gâdilat simțul umorului, încât am reușit să eliberez iarăși un scurt și ascuțit hohot de râs. Unul, căruia din păcate Doamna General i-a surprins din nou doar finalul. Până la urmă este în regulă și în acest fel. Mai bine mai puțin, decât deloc. Oricum nu știu exact ce și cum învârte, dar se pare că este iar prinsă într‑o discuție telefonică veselă, care pe deasupra părea și de natură importantă. Ce poate fi mai însemnat decât râsul meu, care îți mângâie timpanele? Ulterior, am observat că a continuat să fie captivată de către dispozitivul ei portabil, pe care a mai purtat câteva discuții scurte. Nu aș vrea să mă gândesc iarăși la un motiv de sărbătoare care o are pe Dânsa ca protagonistă, însă nu prea am cum să nu. Mai ales din moment ce am observat primirea acelor specimene estetice botanice drept cadou, învelite în folii sintetice puternic colorate. Se poate observa foarte clar că este iarăși motiv de serbare, însă chiar așa? Lună pământească de lună pământească? Încep să mă oftic de-a binelea! Nu m-ar deranja nici pe mine să primesc la fiecare ciclu câte o jucărie nouă de suzetat.

           Plimbarea noastră care era menită a se realiza spre înserate, înainte de băiță, a avut parte de o schimbare de plan. Ploaia rapidă și scurtă care s-a instaurat tocmai când ne pregăteam să pășim afară pe porțile Bazei, ne-a dat de gândit, căci nu voiam să stăm în interior. Deja petrecusem mult prea mult timp fără aer proaspăt, iar în cele din urmă e ultima zi de weekend, deci trebuie să profităm. Și ia uitați, dragii mei, că în acest fel ne-au fost ghidate sufletele spre a vizita încă una dintre acele clădiri imense cu scop comercial. Aceasta era foarte asemănătoare cu acel Mol pe care îl mai vizitasem în trecut, dar totodată foarte diferit. Denumirea nu pot spune că i-am deprins-o în totalitate. Ba îi spuneau Mol, dar parcă ar fi fost prea de tot să poarte aceeași denumire, ba i se adresau Afi, care ar fi o denumire ce conține de asemenea trei litere și pe deasupra, mai sună și drăguț. Eu aș merge pe ultima variantă. Nu am petrecut foarte mult timp în incinta sa, însă am stat treaz pe toată durata circuitului interior, pentru a mai studia puțin din comportamentul uman și ca să pot fi atent la eventualele noi descoperiri. De exemplu, m-au fascinat acele scări care îți ghidau cumva picioarele în procesul de elevare. Aveam eu impresia că sunt înapoiați tehnologic, dar se pare că au parte de idei mai bune. E posibil să ne ajungă din urmă într-un ritm extrem de alert.

           În cadrul purificării, am început mai nou să îi împroșc cu apă pe toți și peste tot în jur, precum un nebun delegat, folosindu-mă doar de membrele mele inferioare forțoase. Pur și simplu nu mă pot controla sau poate că nu vreau să mă controlez. Am o plăcere imensă spre a studia cum se scurg acele picături de pe diverse suprafețe și totodată reprezintă o acțiune relaxantă, precum o sesiune privată de masaj lichid. Din discuțiile lor, cam reiese faptul că vom schimba cât de curând încăperea în care ne vom efectua purificarea zilnică. Mai bine! Alte suprafețe noi de studiat! Fizica lichidelor este atât de fascinantă, încât ajunge să îmi ofere vise foarte realiste, colorate și ... fluide!

(povestea mea continuă și mâine...)