17 Februarie 2023
#vizită #mamaie #olteanca
Guten tag, meine herren!
Of, ce pot spune? Aceste flashback-uri încă nu îmi dau pace, dar știți ceva? Cum v-am menționat și în trecut, acestor dulci Inamici parcă le-ar păsa de mine și îmi simt lipsa de implicare în lupta noastră. Așadar, astăzi chiar m-a ajutat și m-a relaxat această plimbare zilnică, ducându-mi mintea cât mai departe de aceste memorii BEBeline. Știind cât de mult îmi place zgomotul acesta alb, cred că au fost părtași la a plasa, trecător, pe traseul nostru, câte un domn muncitor, ba cu un pickhammer, ba cu o bormașină! Așa de liniștitor! Frumos din partea voastră!
Pe înserate, eu așteptam cu nerăbdare purificarea cea de toate zilele. Și parcă mi s-a părut că lipsește Secundul Bărbos, dar am presupus că se află în misiune. Mare mi-a fost uimirea când s-a întors cu aceeași delegație precedentă și cunoscută drept Veteran, doar că de data aceasta realizată doar pe jumătate. Suntem vizitați de una dintre acei Caporali Feminini, cărora înțelesesem că li se spune "mamaie"!
Cred că aceasta a venit totuși cu un scop asertiv, din moment ce toată seara am petrecut-o cu dânsa, în camera alăturată cazărmii. Am fost lipsit de căldura amplă a celor doi și am simțit egoismul acestui nou Inamic, care a vrut să mă țină doar pentru el. Nu am putere și nici nu vreau să lupt cu tine, drag Caporal! Așa că voi privi din umbra și vom juca împreună un nou război! Sper că îl cunoști! Se numește "Dormi tu primul, puișor!". Vicios!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
