17 Aprilie 2023
#ploaie #antrenament #rapid #ședință #foto #plecare #bunici #olteni
Chiar și la patru ace, gurița tot nu-mi tace! O să povestesc din toate!
O zi mohorâtă se cunoaște încă de dimineață, iar astăzi am pornit ziua sub sunetul melodios al picăturilor de ploaie care ne stropeau ferestrele bazei. Ce rost mai are să plâng eu, când afară plânge cerul pentru mine. Mi s-a făcut brusc poftă să ascult acea melodie de la Cargo. În schimb, mă bucur că a reușit să iasă fratele meu blănos la plimbarea sa zilnica de recunoaștere, marcare și eliberare toxicologică. Spre deosebire de mine, el nu are parte de alternative prin care să își poată da frâu producției intestinale. Și dacă tot am adus vorba despre mine în acest context, un subiect foarte interesant de dezvoltat, țin să va menționez faptul că am reușit să eliberez și eu o parte din dopul digestiv care mă tot păsuia încă de ieri, oferindu-mi acele dureri burtale centrale.
Sesiunea de exerciții de astăzi a fost una rapidă, dar intensă. Se pare că am avut o pornire accentuată, care mi-a oferit o inerție puternică de care m-am putut folosi spre a mă plonja către finalul circuitului. Aș fi vrut să vă mint, spunându-vă faptul că mi se scurgeau șiroaie de sudori peste fățuca mea carismatică, însă eu încă nu posed aceleași mecanisme de răcire pe bază de lichide, precum prezintă Adulții. De fapt, adevărul este că nu s-au inventat acele exerciții care să mă facă pe mine să transpir. Și dacă mai devreme am împrumutat energie din viitor, acum trecutul ne prinde din urmă, iar mie deja mi se închid ochii, fără a mai avea vreun control conștient asupra lor. M-a apucat un somn atât de brusc și adânc, iar eu am alunecat în prăpastia sa. Într-un final, a fost răsplata mea pentru executarea impecabilă de care am putut da dovadă.
La trezire, nici nu am apucat a mă dezmetici corespunzător, darămite să mai reușesc să simt și gustul acestui sirop lăptos și nutrițional. Am fost târât pe neașteptate în mijlocul unei ședințe foto, care părea că fusese gândită pe loc, din lipsă de activitate. În schimb, urmărind tematica, se pare că Inamicii mei o plănuiau de ceva timp. Dragilor, care este ocazia, care este motivul? Nu trebuia să fim triști azi? Totuși îmi convine, mai ales că sunt îmbrăcat iarăși la patru ace, în salopetuța mea nouă și comodă. Mă simt iarăși precum o persoană importantă și nu că nu aș fi, dar de data aceasta sunt la asorté cu Doamna General. Și dacă mă uit mai bine, realizez că amândoi Inamicii sunt îmbrăcați, parfumați și pregătiți. Dar parcă ceva din ținuta Comandantului iese prea tare în evidență. Acei pantaloni sunt într-un fel interesanți și frumoși, dar totuși prea țipători. Pare că s-a urcat însuși el pe o scară infinită, a răpit Soarele naiv și a reușit să îl ascundă prin buzunare. Aha! Deci tu ești responsabil pentru această vreme sobră de afară. Drept urmare, hai să terminăm mai repede cu pozele și poate mai ai timp să eliberezi ostaticul. Frumoasa, simpaticul și clovnul sunt gata de bliț!
Așadar, cum acest fenomen meteorologic a continuat să ne îngrădească, plimbarea de astăzi a fost de neîndeplinit. Mă gândesc dacă nu cumva ne-am consumat doza de noroc în zilele ce au trecut, cu precădere pe parcursul celei precedente, iar acum adunăm doar firimiturile care au fost lăsate în urmă. Într-adevăr, era prea de tot să fi avut parte și acum de o deplasare ambientală la fel de plăcută ca și ieri, dar nu zic că nu ar fi putut fi posibil. Însă, la un moment dat am observat cu Bărbosul se furișează spre lumea exterioară împreună cu ambii Veterani la braț. Doar nu vreți să purcedeți doar voi în aventură, sfâșiindu-ne încrederea atât a mea, câț și a Femeii General, lăsându-ne de izbeliște și încapsulați. Aveam să aflu că nu acesta era cazul, când ulterior Secundul a revenit printre noi, solitar. Acesta îi condusese pe Caporalii Olteni spre următoarea lor misiunea, cea prezentă din incinta sectorului nostru luând pentru moment sfârșit. A fost o onoare să servesc iarăși alături de voi!
Și dacă suplinitoarea noastră de pază și-a terminat cu succes tura sa temporară, de astă seară a revenit Secundul spre susținerea turei sale nocturne clasice, de la care dezertase vreme de câteva zile. O fi fost oare iarăși delegat într-una dintre misiunile speciale ale secție lor de super-soldați? Eu știu că este una dintre acele somități premiate ale diviziei, iar tocmai de aceea are întâietate atunci când se ivește o noua deplasare secretă în scopul servirii patriei. Dar până una alta, rolul său din prezent este acela de servire a junelui. Dacă tot îi obișnuisem de ceva vreme cu adormirea mea timpurie și neîntârziată, sigur că speranța lor a fost să procedez asemănător și astă seară. După o mică telenovelă dramatică transpusă în realitate, am procedat întocmai, doar că am avut nobila intenție de a le oferi puțină panică pentru început. Doar nu ați vrea acum să mă las așa ușor controlat chiar de fiecare dată, iar în cele din urmă aveam nevoie să le ridic temporar pulsul sanguin. Odată la ceva timp îmi expiră amprentele digitale cardiace ale acestora, iar acum am simțit eu un moment oportun spre a le înfierbânta mecanismul intern. Ia să vedem care are cea mai bună accelerație de la 36 la 100 de grade Celsius! Pe locuri, fiți gata, start!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
