28 Aprilie 2023
#zi #naștere #general #restaurant #corelare #vlog
Tanti auguri, meravigliosa signora!
După schimbul de tură astral al zorii dimineții, am reușit într-un final să am parte de un somn adânc, bogat și mult mai nutritiv pentru creier. Cred că am reușit să oftic toți cocoșii, care abia la ora aceea își dădeau startul concertului. Provocarea dată chiar de mine în ziua precedentă m-a motivat puternic. Tocmai de aceea, spectacolul prestat de către mine azi noapte s-a lungit destul de mult și m-a obosit teribil. Astfel, simțeam nevoia să recuperez acum, cât încă mai pot.
Ca în fiecare zi, aprovizionarea mea nutritivă matinală reprezintă deja o obișnuință pentru Inamicii mei și țin să vă spun că îi respect enorm pentru acest lucru. Păstrează cu desăvârșire această rutină matinală de alimentare, fără de care nu aș putea avea aceeași pornire energică zi de zi. La finalul celei prezente, chiar ne-am alocat puțin timp pentru a rămâne toți trei în continuare la diferite discuții despre una, despre alta, despre noi, despre viață. Despre nimic concret în esență, ci doar despre. Și uite că în acest fel, iarăși parcă mă trăgeau genele în jos, însă Dușmanii mei aveau alte planuri în minte. Au pornit de îndată o furtună de pregătiri ad-hoc și pusă pe spinarea grăbirii, astfel încât să ne găsim cât mai rapid afară din incinta unității. Și nu am fost dezamăgit deloc, ba dimpotrivă pot spune că am fost chiar uimit când am ajuns să vizităm unul dintre acele locuri pe care le observasem doar în treacăt. Ne aflam în incinta unui așezământ unde înțelegerea mea limitată îmi spune că s-ar servi diferite feluri de hrană, însă pregătite și servite într-un mod mai sofisticat. Desigur, acest tip de preparație se oferă în schimbul unei remunerații. Nu sunt convins, dar am o vagă impresie că Inamicii mei sărbătoresc iarăși. În ultima perioadă parcă au câte un eveniment pe zi ce trece. Încă nu știu ce se petrece și astăzi, dar până voi afla urmăresc apariția acelor farfurii purtate de chelneri ca să îmi pot clăti și eu ochii cu ceva priveliște nouă și interesantă. După aceea, mă pot odihni liniștit chiar aici lângă masa lor, întins la orizontală în vehiculul meu mecanic, de unde îi mai pot controla periodic printre genele mele curbate și lungi. Și nu cred că era un moment oportun, dar am avut în scurt timp un atac de panică, ocazie cu care am aflat și ce este acest concept de fapt. M‑am trezit bulversat, după un somn rapid și adânc, în mijlocul acestui loc necunoscut, neobișnuit de agitat și fără să simt prezența Dușmanilor mei, care de fapt erau chiar lângă mine, însă nu în unghiul meu vizual. Am simțit temporar o senzație ciudată descrisă de o insuficiență pulmonară, dar am reușit să revin cu fundulețul în scutec în clipa în care mi-a lovit briza exterioară obrăjorii cărnoși.
Pe parcursul întregii zile, dispozitivul de buzunar al Adultei părea că nu se mai oprește din vibrat și ciripit. A avut un număr neobișnuit de apeluri vocale primite, iar după tonalitatea și frecvența vocii sale în momentul convorbirilor, nu pot decât deduce într-o primă instanță că evenimentul de azi o implică în primul rând pe Dânsa. Concluzia mea a fost întărită și de faptul că Secundul nu părea să aibă aceeași popularitate prin prisma dispozitivului său, dar în schimb îi acorda o atenție și un tratament deosebit tovarășei sale. Of, și cum de nu m-am putut prinde mai devreme? Observând și faptul că era mai bogată cu un mănunchi de flori și o mână considerabilă de cadouri, m‑a lovit fulgerul amintirilor. Știți că vă povesteam cum locuitorii acestui tărâm găsesc o ocazie de petrecere cu orice posibilitate. Însă de departe cea mai importantă este aceea când se mai adaugă un ciclu de revoluție planetară vârstei lor. Bine, am observat că se bucură de acest lucru doar până la o anumită etapă, dar din nou, acest lucru diferă de la persoană la persoană. Parcă mi se păruse mie că tot auzeam din difuzorul aparatului portabil cuvântul „an", dar nu pot spune că am acordat mare atenție în momentele acelea. Iar acesta este unul dintre cele mai mari cicluri pământești de măsurare a timpului și caracterizează călătoria planetei în jurul astrului lor principal, timp de 364 de zile. Uneori 365, dar aceasta este o discuție pentru altă sărbătoare. Dar revenind la cadourile sale, pe care le-am studiat îndelungat, unul dintre ele chiar mi-a atras atenția. Este un veștmânt nou, dintr-un material viu colorat, lucios și despre care am înțeles că s-ar purta doar noaptea. Dacă ar fi după mine, eu aș ieși și la plimbare îmbrăcat așa. La fel de vioaie și strălucitoare a fost și sărbătorita mai toată ziua, în ciuda oboselii crunte pe care i-am oferit-o chiar eu drept cadou încă de azi-noapte. Deci practic, am fost primul care a serbat-o.
M-am trezit cu un zâmbet larg pe buze după somnul scurt de care am avut parte antecedent îmbăierii. „Ia uite, Secundule, ce am reușit să învăț a face!" spusăi în sinea mea în timp ce strângeam mânuțele în stare de gândire. Acum pot să corelez mișcările mâinilor cu expresiile faciale. Când strâng din ele, mă încrunt. Când le deschid, zâmbesc. Când le gust, mă strâmb. Poți spune că sunt un mic actor și mă simt într-adevăr ca într-un muzical de pe Broadway. Acum haide să cântăm împreună!
La final, după lăsarea întunericului, cât încă mai am puțin răgaz, continuăm cu un alt episod din vlog-ul nostru mult așteptat. Astăzi am o nouă provocare pentru voi. Vă dau voie să vă folosiți vocea, membrele și tehnicile avansate de suzetare gălăgioasă, dar în schimb veți avea mâinile legate. Singura metodă acceptată este să vă zbateți cu ajutorul acestora în interiorul învelișului care vă menține captivi, dar nu aveți voie să vi le eliberați. Spor la treabă! Eu în schimb, sunt deja antrenat și dacă modestia îmi permite, chiar expert în această tehnică. Drept urmare, am cedat rugăminților Inamice și am picat asemenea unui buștean masiv proaspăt tăiat într-o zi de iarnă din pădurile carpatine. Desigur, un somn care durează atât de multe ceasuri nu se putea lipsi de mici inserții de comportament imprevizibil pe ici pe colo, însă potențiometrul meu intern a reușit să le regleze la un nivel mult mai mic decât în serile precedente.
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
