Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 80

9 Aprilie 2023
#antrenament #dur #lidl #piciorușe

           Și cu bicepsu'-nmuiat, vă salut forțos și azi!

           Se pare că vizita noastră de ieri, din cadrul Institutului de Tortură Avansată, nu s-a efectuat doar pentru simpla mea evaluare motrică. Pe lângă principalele sarcini de supraveghere și transportare atribuite Inamicilor mei, am realizat că aceștia se aflau acolo și pentru câteva sesiuni de instruire în diferite arii Militare, atât strategice, cât și fizice. Până și în momentul culminant al procedurii mele de evaluare, aceștia absorbeau informație valoroasă, cu care de altfel s-au și întors în incinta bazei. Presupun că rezultatul examinării mele nu a fost unul atât de bun sau cel puțin în limitele așteptărilor și tocmai de aceea, astăzi am fost supus unui nou tip de antrenament. În acest fel, după dezmeticirea mea matinală mi s-a prezentat o sesiune nouă și mai avansată de exerciții militare, al cărui protagonist urma să fiu chiar eu. Bine, ca să fiu sincer nu toate tipurile de manevre erau noi, din moment ce o bună parte din ele îmi erau familiare din ziua precedentă. În acest fel, vă puteți imagina cât de tare m-au putut solicita. Însă de data aceasta am avut parte și de prezența Bărbosului, care, alături de General, m-a susținut și m-a aclamat la fel cum fac antrenorii de pe marginea terenului. Promit că motivația mea nu se va stinge și îmi va purta acest corp pe culmile unor noi recorduri de natură fizică.

           Drept să spun m-am simțit destul de extenuat după toată această mișcare inedită și nu vă voi minți, dar pe alocuri am și plâns. A fost o săritură considerabilă și bruscă de la banalele mișcări de membre pe care le executam în trecut. Nici nu vreți să vă imaginați cu ce poftă se poate ingera și ce gust inedit poate avea nutriția după câteva lacrimi vărsate. Acum, cu musculatura înmuiată și stomacul greoi, nu îmi puteam dori decât să am parte de un episod cumsecade de odihnă revigorantă. Nu contează în ce locație și în ce poziție, atât timp cât mi se oferă condițiile propice, iar din experiența mea, plimbarea zilnică reprezintă prilejul perfect, mai ales că astăzi am observat că ni se alătură iarăși Comandatul. Deci avem un ajutor și un scut suplimentar față de posibilele obstacole și pericole care ne pot apărea în cale.

           Prima parte a traseului nostru pot spune că s-a produs în condiții optime de liniște, iar creierul meu s-a putut calma și adânci în transa undelor delta, sub-modulate de vibrațiile fine ale zgurii din asfalt. Ciocnirea de conflicte avea să se petreacă puțin mai târziu, când am fost atras înapoi spre realitate de zarva care îmi tot dădea târcoale. Deschizând într-un final ochii, nedumerirea mi s-a concretizat, iar acest lucru se putea observa foarte evidențiat pe chipul meu acrit brusc. M-am trezit înconjurat de persoane care tot mișunau în jurul meu, în timp ce Inamicii mei se tot deplasau printre rafturile imense și pline cu produse comerciale de toate felurile. Aparent ne aflam într-unul dintre locurile lor principale de aprovizionare, iar aceștia veniseră să își refacă stocul. În schimb, pentru mine, fiecare centimetru în plus pe care îl parcurgeam contribuia din ce în ce mai mult la atingerea cotei maxime de nerăbdare. Spre norocul lor, dar și spre liniștea mea sufletească, m-a observat repede Adulta mea și mi-a frânat ifosele claustrofobe, scoțându-mă în afara incintei, pentru a mă bucura de puțin aer răcoros.

           Tocmai pentru scene asemănătoare cu cea pe care tocmai v-am povestit-o, abia aștept să mă pot folosi de cele două membre inferioare, astfel finalizând ciclul de transformare bipedă. În felul acesta, voi fi în stare de a mă scăpa singur din astfel de situații. Nu mai spun că voi putea călători după bunul plac unde și cum doresc. Iar la cum observ eu că ar decurge lucrurile, să știți că nu va mai trece mult timp și în curând o voi lua La Paz, mai ceva ca în Bolivia. Deja pot observa puterea acestor membre în timpul purificării, unde am capacitatea de a-mi modifica postura prin simpla balansare a greutății mele corporale cu ajutorul lor. Cu altă ocazie, în timpul anumitor sesiuni lucide din incinta culcușului meu, îmi canalizez atât de puternic forța piciorușelor, încât îl clintesc pe acesta cu totul din loc. Cred că dacă mai insist puțin, reușesc să străpung partea inferioară și astfel pot pleca la plimbare cu tot cu acesta, precum călătorea domnul Fred Flintstone. Voi încerca orice numai ca să reușesc să mai scap de rutină, să ies din comun și să explorez, iar cele două parți inferioare subdezvoltate ale corpului meu mă vor ajuta să ating acest țel. Yaba daba doo!

(povestea mea continuă și mâine...)