16 Iulie 2023
#cartof #dulce #păstârnac #țelină #minut #suflat #enciclopedii #picioare
Când am parte de răcoare, chiar pe fățuca cea moale, plec direct într-o visare!
Era limpede că astăzi am pornit ziua într-o lumină odihnitoare. În continuarea procedurilor standard ale dimineții, Comandantul avea să fie cam obosit și căsca destul de des. Din acest motiv, nu am avut nimic de reproșat în momentul în care s-a retras subit pentru o pauză scurtă de odihnă. Pe latura opusă, dar paralelă, intenționam să mă adâncesc și eu odată cu el în același fel de repaus. Și, dacă nu cu mult timp în urmă, am menționat faptul că sunt conectat telepatic cu Doamna General, se pare că entitățile cosmice ne-au dăruit o nouă mică conexiune, însă doar la nivel hipnotic! În acest fel, am picat amândoi la datorie, preț de aproximativ două ceasuri. Drept să vă spun, s-au simțit mai degrabă ca două minute.
Imediat după somnul nostru profund, Dușmanca mea a început să efectueze ture între cazarma mea și încăperea dedicată pregătirii nutriționale. Servisem deja micul meu dejun lichid și prin urmare, aveam să fiu onorat de prezența mesei solide a zilei. Dar se pare că ziua prezentă nu le-a oferit inspirația necesară Inamicilor, pentru că au ajuns să apeleze la una dintre combinațiile trecute de ingrediente: Cartof dulce, Păstârnac și Țelină. Oare atât de limitată să fie creativitatea lor? Sau au avut timp să studieze puțin problema care mă presează recent, ajungând să aleagă varianta optimă de hrănire? Sau mai bine zis, nu mă presează mai nimic, căci trenulețul digestiv nu prea dorește să părăsească gara în care s-a oprit. Și ia priviți, cum în acest fel, corpul meu a ales să asculte de alegerile nutriționale și îndemnurile Inamicei, reușind să eliberez toate răutățile acumulate intestinal. Să fiu sincer, mă așteptăm ca această scăpare să fie mult mai neplăcută, de vreme ce se scurseseră aproape două zile pământești și jumătate. Dar cred că de fapt acest corpușor a absorbit o mare parte din nutrienți și a ales să îi transmită direct către masa mea musculară. Revenind însă la alegerea ingredientelor, mă așteptam ca la un moment dat să ajungem la o repetiție a ciclului, pentru că la final, până și acestea pot fi limitate. Însă nu mă gândeam ca aceste vremuri să vină atât de repede. Am încredere în voi că mai puteți scutura încă puțin sacul de idei.
Având în vedere faptul că am ingerat tot preparatul, iar eliberarea digestivă mi se prezentase deja, corpul meu intenționa să doarmă adânc, relaxat și mai repede decât pornesc elicele ventilatorului nou de pe tavanul cazărmii mele. Iar după o noapte întreagă de agitație, pot spune că aproape nu am avut nevoie de balansul fin al brațelor Dușmănoase. În acest fel, am ajuns să înțeleg definiția minutului magic. De obicei, picajul subit al brațelor mele rămase încordate în aer reușea să mă trezească, însă de această dată se puteau răsturna până și bolovani imenși în jurul meu, căci nu prezentau nicio șansă să contribuie la deschiderea ochișorilor mei frumoși.
Am descoperit o plăcere nouă și superbă, care îmi încântă tentaculele sinapselor mele noi formate. Totul a luat naștere în cadrul uneia dintre nopțile creative ale Secundului, însă inițiativa a fost preluată cât de curând și de către Doamna General, care a continuat să îmi efectueze aceste proceduri recente de răcorire. În momentele în care căldura nocturnă ajungea să mă jeneze, gurița lor puternică a reușit să îmi ofere o porție relaxantă de briză, prin intermediul unei tehnici pe care am continuat să o studiez intens. Se pare că plămânii acestora pot elibera un uragan improvizat în miniatură, care îmi descrețește fruntea. Un alt fel de magie neagră, tipic pământească. Ca atare, în aceeași modalitate prin care am ajuns să pornesc motorașul bărcuței bucale, acum țintesc să studiez noul tip de suflare complexă. Încă nu pot reproduce pe deplin acest proces, dar credeți-mă că sunt aproape.
Ulterior, am fost fascinat și mai tare de două enciclopedii noi și parțial tehnologizate. Sunt o combinație magnifică și armonioasă între carton și proceduri analogice de eliberare a sunetelor. Una dintre acestea îmi exemplifică vietăți de tip domestic și sălbatic, iar cealaltă mă pregătește pentru lumea înconjurătoare, prin prezentarea diverselor obiecte cu care mă pot intersecta la orice pas din tărâmul lor. În afară de câteva simple sunete și cuvinte, nu pot încă înțelege o mare parte din tot ceea ce încearcă să îmi comunice acești naratori captivi între pagini întărite de celuloză și plastic. Din muzicalitate și accent, deduc faptul că este același limbaj pe care îl comunică și Inamicii. Drept să vă spun, chiar mă supăr și sunt gelos pe alocuri, căci fratele meu blănos pare să înțeleagă mai bine decât mine, de vreme ce își mișcă capul în stânga și în dreapta la auzul vorbelor. Iar curiozitatea sa legată de ce ne mai poate comunica această carte cu grai, îl făcea să pășească tiptil către noi.
În această seară s-a realizat un schimb brusc de tură între cele două părți, care îmi păzesc corpul adâncit în somnul nopții. După atâta timp, uneori încă nu înțeleg de ce trebuie să fiu păzit în continuare. În afară de pauzele mici de hrană, nu îmi doresc nimic altceva într-un mod conștient. Nu pot băga mâna în foc pentru personalitatea mea inconștientă. Rămăsesem și mă obișnuisem deja cu idea că Secundul va avea parte de aceste atribuții pentru o perioadă mai lungă de timp, dar în cele din urmă s-a hotărât să profite de o mică noapte de concediu. La polul opus, cvadriceps-ul meu nu dorește nicidecum să aibă parte de o pauză de la energia sa recentă. Nu mai necesită nici măcar prezența mea în cadrul procedurilor sale, căci pulpa s-a dezvoltat atât de tare, încât își dorește propria suveranitate diplomatică. Mintea mea este anesteziată adânc și teoretic conexiunea este întreruptă. Însă în acest caz cred că este vorba despre sinapse (re)bele, dezvoltate anormal în incinta musculaturii. Nici nu m-ar mira dacă în curând ar ajunge să își dezvolte propriul grai, caracterizat de un dialect specific și fibros. Cred că abia acum înțeleg însemnătatea proverbului: „Unde nu-i cap, vai de picioare!".
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
