26 Ianuarie 2023
Astăzi mă simt deprimat, soldăței! Nu am habar cum au trecut ultimele 12 hrăniri, dar parcă am fost în transă. Am fost plasat unei familii mai puternice decât speram, care chiar mă pune la încercare. Nici nu mă așteptam la altceva, din moment ce am absolvit bebe-con-laude în generația mea de Re(BEBei). Bebel puternic, deștept și respectat de colegii mei, iar acum parcă simt cum îmi bate inima mai tare și mi se înmoaie membrele când mă ia Doamna General în brațe. Nu e normal și trebuie cumva să îmi antrenez sentimentele contra acestei trăiri. Până și Secundul ei a învățat o tehnică nouă de masare a scalpului. Prima oară am fost șocat și enervat, din moment ce mi-a încălcat spațiul personal. Încruntat chiar, am vrut să îi arăt disprețul meu puternic față de el și barba lui mătăsoasă și deloc lungă (cum ar zice mama lui). Dar cumva, ușor-ușor m-a pus în transă. Ba chiar mi-a curs puțin lăptic din gură, semn că mi-au cedat fălcile, cele mai șarmante arme ale mele. Rușinos!
Mă deschid acum în fața voastră, camarazi, și sper din răsputeri că nu vi se întâmplă la fel. Cumva am și unele momente când stau și mă uit fix la anumite puncte, elemente, și simt cum mă fascinează lumea lor stranie, plină de culori, luminoasă și gălăgioasă. Cu toate că îmi e tare dor de BEBopolis și colegii mei de Infanterie, orice văd, orice aud în acest loc e un mister ce vreau să îl deslușesc. E un sentiment ciudat.
Voi simțiți la fel? Așteptun răspuns măcar de la unul dintre voi și sper să nu ați fost răpuși (Re)BEBei! Eu încerc să rămân în sanitățile mele scutericești și nu renunț!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
