Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 48

8 Martie 2023
#ziua #femeilor #mamelor

           Primă-vară cu scandal, ia-mă-n brațe General!

           În dimineața aceasta, contrar obișnuințelor mele din ultimele zile, nu am mai fost plasat la pieptul Generalului, spre a-mi continua somnul de dezvoltare cerebrală și cosmetică. În schimb, după dispariția deja uzuală a trădătorului de post, am continuat odihna la locul meu de baștină Pământenească, în micul meu cuibușor, unde, după cum vă menționasem, am început a mă simți din ce în ce mai bine. Chiar am dormit foarte bine în acest mic culcuș rece al meu. Ori am început eu a mă învăța cu duritatea sa, ori acesta s-a înmuiat cu adevărat de la gabaritul meu, care este într-o continuă creștere. Sau poate sunt de vină antrenamentele mele cardio, pe care le efectuez în fiecare noapte.

           În lumina altor știri, pe Femeia General am simțit-o destul de energică, cu un grad de încărcare emoțională ridicată și cu o strălucire deosebită. Sau poate că această strălucire se datora acelor mici aliaje argintii orbitoare, pe care le-a primit încă de la prima oră și pe care și le-a atașat ba la urechi, ba la încheietură. Inițial am crezut că ar putea sărbători indexarea unui nou an, la perioada care a trecut de la data ei de concepție. Așa am observat eu că s-ar proceda în lumea acestor subdezvoltați, care dacă ar înțelege mai repede anumite ecuații cuantice de bază, și-ar putea prelungi viața de zeci de ori, iar abia atunci putem lua în calcul adevărate motive de sărbătoare. În fine, nu cred că presupunerea mea a fost deloc corectă, din moment ce la plimbarea zilnică alături de aceasta, am putut observa și alte persoane ale sexului feminin pământesc, care prezentau cadouri sub formă de accesorii similare, plante muritoare colorate, iar zâmbetele de pe fețele lor, altminteri triste, luminau asfaltul posomorât al metropolei aglomerate, care astăzi se putea vedea cu alți ochi. Mă rog, aceiași ochi, dar altă lumină. De fapt aceeași lumină astrală naturală, dar altă senzație. Sau aceeași senzație ... eee hai că înțelegeți voi. M-am emoționat.

           Mi-am dat seama că este o zi specială pentru Doamnele Pământești, așa că mi-am reprimat dorințele interne de a crea haos. Și credeți-mă, că îmi este tare greu uneori să mă stăpânesc, așa cum consider și mă aștept să fie și în cazurile voastre, luptătorii mei neînfricați. Și ar fi rămas așa, credeți-mă. Numai dacă nu ar fi vrut ei, pe înserate, să se joace de-a artiștii, cu aceste mânuțe finuțe ale mele, cărora li se mai face și pedichiură periodic. Mi le-au mânjit nesăbuiții cu un clei ciudat și lipicios, de culoare albastră, care culmea, se mai și usca foarte repede. Reflexul meu desigur, a fost să îmi închid pălmuța și să o țin strâns așa. Una la mână, ca să nu mi se scurgă și să îmi pătez tenul sensibil pe care îl dețin, pentru că nu știu ce efecte dăunătoare ar fi putut avea această substanță nou-cunoscută mie. Și doi la mână, ca să nu îi plesnesc de supărare și rușine. După toate acestea, mai și încercau să îmi tot deschidă mâna, pentru a mânji o tăblie transparentă. Păi după ce că sunt doar în scutecul gol, voi mai vreți să mai și pictez. Singurele lucruri pe care le-am putut picta după toată această bătălie, au fost mâinile, fața, pieptul și peretele. Sper că vă convine și arta contemporană domestică, dragii mei Inamici.

           Of, și atât de tare m-a indispus această ciocnire de interese, încât nici purificarea de seară nu m-a încântat la fel de tare ca de obicei. Chiar m-a apucat brusc și o durere aprigă de burtică, care adăuga și mai tare la nestarea mea. Am vrut eu să te salvez în seara asta, Doamna mea, dar în schimb vei cunoaște mai bine aceste mâini mici, pe care chiar tu le-ai forțat mai devreme. Astă seară, îți voi arăta furia unghiuțelor mele minuscule, ascuțite mai bine decât cuțitele veritabile elvețiene, sub forma unei proceduri de tortură. Aceasta implică pielea ta și calitatea mea de a frământa în aluat, mai bine ca un pizzar italian, de la patria lui mamă.

(povestea mea continuă și mâine...)