Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 109

8 Mai 2023
#încercări #repetate #metode #adormire #istorie #ghid #ordine

          Suzetanți de orice grad, vă ordon să citiți povestea mea cu drag!

           Astăzi, la trezire, eram martorul unei zile mai posomorâte decât cele care trecuseră. Au revenit, și sper că doar temporar, acei nori netrebnici, băgăcioși și puși pe rele. Iar de data aceasta se pare au reușit să facă rost de propriul lor praf de somn, pe care îl răspândesc prin toată atmosfera, căci am resimțit încontinuu o stare puternică de somnolență. Nici măcar exercițiile fizice nu au reușit să îmi ofere startul necesar de care aș fi avut nevoie. Iar cu toate că am încercat și o a doua tentativă de antrenament după o scurtă pauză odihnitoare, am ajuns în același loc de impotență fizică și morală. În ziua de față mă simt pur și simplu indispus și nu îmi doresc decât să studiez în tăcere ceea ce mă înconjoară. Bine, tăcere este un cuvânt mare, căci indispoziția mea vine la pachet și cu o serie de vocalize presărate pe alocuri. Și dacă vă vine a crede, nici măcar insistențele Inamicilor spre a porni o a treia sesiune de gimnastică nu au reușit să mă plaseze pe drumul stării plăcute, ba chiar dimpotrivă, a reușit să mă trimită mai tare în colțul meu întunecat. Spre norocul lor, bine că a reușit să mă tempereze puțin porția îmbuteliată de sevă nutritivă albă venită din partea Doamnei General. În aceeași măsură, a contribuit și scurta procedură de distragere a atenției prin foșnirea jucăriilor colorate.

           Am observat că Inamica mea încearcă să pună în aplicare asupra mea diverse metode noi de ațipire. Însă eu sunt obișnuit de o vreme foarte lungă încoace să fiu pus la somn prin diferite mișcări balansante, care uneori pot acționa foarte rapid, iar alteori chiar și ore la rând. Ce să fac? Altfel nu mi se poate relaxa sufletul plin de emoții și creierașul doldora de cunoștințele care mi se oferă constant de către acest tărâm. Observați și voi ce lume teroristă! Mă bombardează încontinuu cu informație nouă! Deja de ceva timp, mă tot pregăteau prin ușoare încercări de renunțare treptată la acest obicei, însă eu nu voiam să cred că va veni în cele din urmă un astfel de moment. Drept urmare, astăzi a încercat să mă pună la somn fără a iniția niciun fel de mișcare a culcușului. Vă spun cu mânuța pe inimioară, a fost destul de crunt, căci eram obosit tare și ochii mi se tot închideau, dar mintea simțea lipsa acelei pendulații simetrice și fluide. Plânsul șovăielnic de nemulțumire nu ajuta deloc la înmuierea inimii Dușmancei, însă nici nu puteam porni o sesiune lacrimogenă mai puternică, din moment ce riscam evaporarea totală a stării de somnolență. Totuși, mă bucură faptul că nu a renunțat în a mă ține de pălmuță pe tot parcursul procesului, pentru că apropierea și căldura pe care o simțea în acest fel reușea să mă liniștească măcar puțin.

           Și dacă tot nu reușisem să pășesc în afara Unității Militare astăzi, am avut onoarea câtorva tururi de prezentare a împrejurimilor bazei alături de Doamna General. În timpul pauzelor dintre somnurile minuscule și nenumărate care mi-au tot inundat starea prezentă, am petrecut pe ici pe colo timp de calitate cu acest ghid militar. Mi s-au prezentat lecții valoroase de istorie legate de locul în care ne aflăm. Și totuși, astfel de informație valoroasă primită așa, pe gratis? Servită direct pe tavă? Wow! Iacătă, am reușit să aflu faptul că așezământul nu este prea vechi în sine, iar înainte ca garnizoana curentă să pună stăpânire pe ea, avea cu totul o altă însușire. Inamicii mei au reușit să investească în ea, să o renoveze, să îi ofere situația curentă de acomodare și misiunea militară de a se ocupa de studierea și schimbul de experiență în legătură cu alte specii galactice. În cele din urmă, mă pot mândri că mă aflu într-una dintre cele mai noi baze, care este dotată cu aparatură de ultimă generație și Inamici cu expertiză dedicată numai mie.

           După îmbăiere am rămas doar eu și Comandatul, împreună în întunericul cazărmii, două perechi de ochi care se privesc insistent. Doamna General și-a dorit să experimenteze răcoarea picăturilor de apă din afară ușilor alături de fratele meu blănos, care nu cred că își dorea altceva decât o rapidă sesiune de eliberare biologică. Am totuși o vagă impresie precum că Secundul primise ordine directe de la General spre a încerca să mă adoarmă fără modalitățile uzuale de legănare, asemănător modului în care procedase și Dânsa pe durata zilei. Iar în acest caz am folosit bine termenul „încercat", căci la atât s-a rezumat. Am plâns, m-am agitat și l-am ignorat cu succes, la fel ca o domnișoară geloasă pe iubitul ei. Nu m-am lăsat influențat, chiar dacă acesta m-a ținut de mânuță pe tot parcursul procesului, iar pe fundal se auzea cântând imnul poporului meu pe acea cărticică mică digitală. Inamici, fiți serioși și haideți ca măcar somnul de după lăsarea întunericului să mi-l lăsați nepătat! Chiar nu vă doriți să vedeți un Bebel cu ochii strâns închiși, suzeta în guriță și cu fericire în zâmbet? Noroc că nu a durat mult această tortură nouă de frânare a somnului. Adulta nu a reușit să petreacă prea mult timp în aer liber, căci bestia neagră tot insista cu cererile sale de întoarcere iminentă înapoi în domiciliu. Cred că simțea el ceva în neregulă legat de mine. Avem totuși o legătură telepatică, chiar dacă nu suntem născuți de aceeași mamă sau nu facem parte din aceeași specie. În acest fel, Comandantul a primit ordine noi, iar eu am putut adormi cu sufletul împăcat, legănat și protejat de învelișul meu textil strâmt.

(povestea mea continuă și mâine...)