Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 47

7 Martie 2023
#spectacol #magie

          Gingi-San și ale sale aventuri de grăsan, relatate doar pentru voi!

          Nu știu ce se întâmplă, dar sunt atât de curios și totodată neputincios în a afla motivul pentru care, a doua zi la rând, deși obosit după tura de noapte, partea masculină a acestei relații militare își părăsește postul de veghe așa devreme. În schimb nu voi lăsa astfel de curiozități ale vieții, să îmi curme plăcerea caldă a dimineților juvenile. Până la urmă, momentan nu am găsit ceva mai dulce decât nutriția și odihna din acest moment incipient al zilei. Mai ales după o noapte de muncă istovitoare. Haideți doamnă mai repede cu acele fluide. Ce mă faceți să aștept atât?

          Mai târziu, doamna General și doamna Logistică, care ne-a călcat pragul așa cum ne-a obișnuit în fiecare săptămână, m-au legănat pașnic în hamacul lor manual și minuscul. De data aceasta pot menționa faptul că nu m-a deranjat deloc. Ba chiar pe alocuri mi-a făcut plăcere. Hmm. Se întâmplă ceva ciudat, dar observ cum recent mi se tot modifică preferințele, iar asta destul de des. Spre exemplu, în această dimineață, la trezire, am fost plasat în scândura aceasta a Inamicilor, pe care ei o consideră zonă de odihnă nocturnă. Spun așa, pentru că este mai dur decât varianta mea minusculă, pe care inițial am considerat-o drept spațiu de tortură, dar care acum este propriul meu lăcaș regesc de desfrânare anti-stres. Oare ei cum pot dormi așa, mă gândeam eu, rugându-i țipător ca să mă mute cât mai repede, până nu fac BEBEporoză. Ce-i ciudat de fapt, și unde voiam să ajung în cele din urmă, este faptul că mai târziu, pe înserate, am ajuns plasat în același loc. Iar de data aceasta am avut cu totul altă senzație și am putut chiar a mă odihni pentru un scurt timp.

           Ziceți că merită să vă mai menționez faptul ca și plimbarea lungă și însorită de astăzi a dus lipsa Secundului? Dezamăgitor felul în care se sustrage. Eu suspectez că ori s-a plictisit de spațiul urbanistic înconjurător bazei militare, ori nu îi mai face plăcere mișcarea aceasta îndelungată, care de altfel este și benefică pentru ei. Poate s-o fi accidentat într-una din luptele noastre nocturne, fără ca eu să observ. Vă dați seama că aș fi râs copios, dar altfel nu vad cum ai putea refuza o așa vreme frumoasă cum rar am mai văzut în lumea stranie a acestor indivizi.

           Dar știți ceva? În cele din urmă, aseară și-a șters păcatele. Am avut un adevărat moment de spectacol privat cu acesta, în timp ce Femeia General era plecată cu treabă. Ulterior am fost inspirat să îl numesc „Magie cu Gălăgie". Da-i-aș banii înapoi în cont, de nu m-a făcut Secundul sa râd copios. A avut un moment de pură improvizație, în care se juca într-un fel cu mâinile lui de Guliver, și vă jur, nu m-am prins cum făcea, dar îi dispărea fața cu tot cu cap. Așa cap mare mai greu faci să dispară. La câteva secunde, apărea iar pe umerii lui. I-am tot studiat chipul și brațele timp îndelungat, poate-poate mă prind puțin de ceea ce făcea, dar nimic. Și credeți-mă, dar recent am început a vedea din ce în ce mai bine, clar și la distanță. Nimic nu îmi va mai scăpa în curând. Îți voi afla cele mai adânci secrete ale trucurilor tale, vrăjitorule!

          Am simțit nevoie să îl răsplătesc pentru acest spectacol, totuși. Cum eu nu cunosc și nu dispun de cunoștințele necesare legate de trocul pământesc și manierele în care se procedează acesta, am ales să îl las puțin mai liniștit în această seară. Până la urmă, și eu mă simt puțin obosit după atâta concentrare studioasă pe care am putut-o emana. Ți-am oferit mai devreme toată atenția mea, acum noaptea te liniștești fără ea.

(povestea mea continuă și mâine...)