Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 179

17 Iulie 2023
#cartof #dulce #broccoli #păstârnac #ou #prepeliță #marsupiu #dans

          De-aș putea să merg curând, vă dansez eu rând pe rând!

          Începutul zilei de astăzi s-a caracterizat printr-o orientare puternică și directă către mâncare, căci dimineața s-a scurs într-o manieră rapidă. Foamea, alături de care m-am trezit acompaniat, mi-a modificat percepția timpului, dar în aceeași manieră și pe cea a spațiului ... spațiul stomacal. Seva lăptoasă, care fusese ingerată recent, nu îmi potolea nici setea, dar nici nevoile gurmande. Drept urmare, când mi s-a prezentat această combinație de Cartof dulce, Broccoli și Păstârnac, nu am ezitat nicio secundă și am trecut imediat la fapte. Era, desigur, ceva deja întâlnit în călătoriile mele fastuoase din lumea mâncării. Chiar și Uleiul magic de măsline, care îmi calmează stomacul, avea să fie de nelipsit. Partea interesantă a fost adiția unui element nou, de origine animală, însă gustul nu a fost schimbat într-atât de mult pe cât s-ar fi gândit Inamicii mei. Ca atare, nu am fost dat pe spate, căci spătarul scăunelului meu de hrănit mă susține cu dârzenie. Sunt sigur că acest Ou de prepeliță ar fi putut străluci mai mult pe cont propriu. Ideile mele de critic pofticios mă ghidează spre a susține faptul că nu se modifică prea mult gustul combinației prezente, deja mult prea delicioase în felul ei de bază.

          Pe parcursul întregii zile, Bărbosul a fost absorbit constant de către sunetele metalice ale cutiei sale binare. În acest fel, am petrecut o bună parte de timp alături de Doamna General, pe care am ajuns să o sec de puterile sale divine, care uneori îmi dau impresia că sunt infinite. Însă nu a fost cazul și astăzi. În altă ordine de idei, m-am odihnit în general foarte bine și nu am sesizat deranjamente provocate de către discuțiile digitale ale Comandantului. Dar se pare că acestea i se prezentau destul de gălăgioase Dușmancei mele. Drept urmare, a fost nevoită să devină creativă și a scos artileria grea de la naftalină. Acel vechi sistem de centuri, pe care îl mai folosea ocazional, în debutul tinereții mele pământești. Pe lângă faptul că nu mai eram acomodat în același fel, am siguranța că și spatele Adultei era sugrumat de tensiuni inimaginabile. Mai ales în regiunea dintre vertebrele T1 și T5. Tocmai datorită motivului că nu mai înduram să o văd chinuită în aceste feluri, am dictat ca să petrecem mai puțin timp în exterior. Scandalul meu scurt a fost mai mult simulat, spre a-i oferi pace și un moment de respiro spatelui Dânsei. În cele din urmă, îmi doresc să am parte de Inamici ce dispun de o coloană vertebrală integră.

          Sămânța unei idei succinte i-a generat într-un final Comandantului dorința aprigă ca eu să pot avea parte de un somn prelungit pe perioada prânzului. Această falsă percepție a realității imaginate l-a ghidat spre a iniția el însuși propria sesiune de odihnă. Însă tot ceea ce îmi doream eu era să fiu în continuare legănat ușor sub răcoarea electrică provenită din tavanul cazărmii mele. Totuși, nu mă pot expune constant la această briza, dar jocul subtil de picioare pe care îl execută cărăușul, care mă aduce periodic sub palele de plastic ale Luminiței mele, este de ajuns cât să îmi mai deschidă cu încă o nuanță culoarea obrăjorilor. În cele din urmă, aveam să ațipesc mult mai calm și mai rapid, pe moalele canapelei de muștar, cu fabrica de hrană lichidă la purtător.

          Trezirea avea să mă împingă direct în brațele energice ale Secundului, iar muzica revigorantă, care a venit la pachet cu mișcările antrenante, mi-a menținut un zâmbet constant și o privire de uimire bună. Chiar se poate ca astfel de sunete să îmi ridice nivelul de dopamină și adrenalină pe astfel de culmi? Gata! M-am hotărât! De îndată ce membrele îmi vor oferi o preluare totală și susținerea celor inferioare îmi vor fi de încredere, va trebui să învăț de îndată acest ritm, care atrage priviri. Pentru moment le ademenește doar pe ale mele, dar presimt eu că oriunde s-ar pune în desfășurare, capetele se întorc într-un sens apreciativ. Iar la pachet cu ochișorii mei suavi, sunt sigur că acele capete vor ceda.

          Am mai petrecut o vreme scurtă în culcușul gigant, alături de Doamna General și pot spune că empatizez cu nivelul Dânsei de indispoziție. În același context, simt și sunt destul de sigur că nu am contribuit prea mult în adâncirea ei spre mrejele supărării, dar observ acum ce efecte poate avea deprivarea de somn. Din acest punct de vedere, pot spune că mă simt ușurat și îi pot mulțumi acestui corp sintetic și electric, pentru faptul că somnurile mele de astăzi s-au aflat în grafic. Nu tocmai pe cea mai optimă pantă a acestuia, dar perioada lor a fost invers proporțională cu porecla mea celebră.

          După cum știți, sunt un Bebel căruia îi place să petreacă enorm și nu pot rata sub nicio formă fiecare ocazie care îmi răsare în cale. Păi, nu sunt eu cel care v-a povestit de Carpe Diem? Drept urmare, am avut parte brusc de o chemare intensă, spre a porni o petrecere pe cinste. Pe de altă parte, știind că urmează să fiu păzit de omul meu de bază (v-ați prins?), Comandantul, nu îl puteam lipsi de o lecție puternică în această direcție. Toată noaptea s-a transformat într-un spectacol pe cinste, de la care mai lipseau doar shot-urile. Ale lor! Căci mie mi se ofereau constant cele de lăptic!

(povestea mea continuă și mâine...)