Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 125

24 Mai 2023
#plimbare #matinală #postură #studiu #bass #puzzle #inabordabil

          Dragostea ridică pulsu', muzica-l calmează, iar undeva la centru, mintea îmi visează!

           Aveam să pornim iarăși ziua printr-o fabuloasă aventură matinală, care mă găsea șezând securizat în acel marsupiu sintetic atașat la pieptul Femeii General. Însă am observat-o pe aceasta captivă într-un proces de gânduri conflictuale. Nu părea să fie hotărâtă dacă să îl asocieze cu noi și pe fratele patruped, așa cum o făcuse și într-una din zilele precedente. Până să aleagă decizia favorabilă, a răsărit ca de nicăieri Comandatul, care părea să își inițieze procesele diurne de punere în funcțiune. Drept urmare, grija plimbării canine a rămas în slujba sa, iar noi nu am reușit să ne întregim formula nomadă originală. Însă sincer să vă spun, cred că până și Universul a considerat că este mai bine în acest fel. Cum admiram eu peisajul de la bordul navei SS Cinturón, ceva ce încă nu pot indica cu exactitate ajunsese să mă sâcâie destul de tare, nereușind să am parte de experiența uzuală de relaxare. Drept urmare, am fost nevoiți să ne retragem mai repede decât în dățile trecute. Dacă nu exista până acum expresia „mai puțin decât puținul", să știți că eu am inventat-o.

           Poziția nouă de hrănire cu ajutorul căreia mă surprinsese Inamica mea, părea să aibă parte astăzi de o nouă îmbunătățire. Eu unul, nu am avut nimic de obiectat cu privire la modul în care fusesem alimentat, ba chiar dimpotrivă, reușisem să mă umflu mai tare decât un pește balon. Însă se pare că oasele și articulațiile Dânsei semnalaseră deja o reclamație. Până și rezistența și flexibilitatea unei dame precum este ea, formate prin experiența anilor întregi de balet din tinerețea sa, aveau să cedeze ulterior prin expuneri repetate la acești stimuli de tensiune și presiune. În cele din urmă tot ce a fost nevoie pentru regăsirea unui confort optim era o simplă rotire suplimentară de șold, care avea să îl găsească pe Bebelul vostru preferat în aceeași postură de înot, relaxat pe spate. Curiozitatea mea cea mare este de fapt dacă și această procedură reprezintă cumva o modalitate de testare inițială, cu gândul formării unei noi obișnuințe, dacă desigur mi se mulează sufletește. Și cum altfel credeți că puteam încheia această sesiune experimentală, dacă nu printr-o rundă explozivă de selfie-uri, noua mea descoperită plăcere din lumea Adulților.

           Din moment ce este iarăși disponibil, am ajuns să fiu plasat în legănușul meu mecanic, însă de această dată cu un scop educațional. Aveam să fiu părtaș la unul dintre cursurile lor de aprofundare în arta muzicii digitale contemporane. Pentru lecția de astăzi, Nivelul necesar de Bass pentru a stimula vibrațiile dorsale, studiu de caz cu aplicabilitate principală pe genurile Hip-hop și Reggaeton. Fiecare dintre cei doi Inamici a prezentat pe rând câte un catalog personal de muzică recentă. Drept să vă spun, Doamna General a câștigat de departe această mică bătălie a Cheilor de Sol. Ritmurile acesteia au reușit să mă facă să zâmbesc, să îmi balansez mânuțele de colo-colo și să îmi facă poponețul să tresară ușor, dar nu datorită intestinelor neastâmpărate. Pe de altă parte, în cadrul prezentării Comandantului abia dacă am mișcat din cap pe ici pe colo. Slabă prezentare astăzi, domnule! Aveam pretenții de la un asemenea cunoscător sau cel puțin așa mi te prezentai la început. Mai ales după ultima melodie, mai degrabă mi s-a făcut somn. Oricum, deja am realizat prea multe de când s-a petrecut ultima trezire. Am reușit să exersez puțin, după aceea m-am hrănit corespunzător, iar acum după toate acele mișcări inițiale de balans, pot spune că și-a reluat sângele datoria de digestie, care reușește să mă moleșească și mai puternic.

           Aceeași energie invizibilă care ne-a ghidat mai toată ziua micile momente petrecute împreună, avea să ne regăsească și de această dată în culcușul gigant al Inamicilor mei. Inițial, am avut parte de câteva clipe solitare, rând pe rând, alături de cei doi Adulți. Și nu mă pot plânge mai deloc, căci îmi place să îi studiez pe fiecare dintre aceștia în mediul lor singular, căci tind să aibă un comportament ușor diferit, care implică atât constrângeri cât și eliberări de diferite acțiuni, care în mod normal ar fi completate sau omise de cealaltă parte a duo-ului lor. Practic, învață să se mai descurce și singuri la nevoie, iar pe lângă acest lucru, uneori am norocul să mai storc câte un secret valoros. La final însă, ne-am reunit toți trei spre formarea unui puzzle plin de chicote, zâmbete și gângureli. Iar adezivul care avea să ne țină pe toți închegați ne era servit de limbuța fratelui meu patruped, care desigur, face și el parte din imaginea asta de un milion de megapixeli, înghețată în memoria noastră de lungă durată.

           Plimbarea de seară avea să ne întâmpine cu noi surprize plăcute, iar deja cred că am reușit să vă atrag curiozitatea. Drept urmare, voi purcede direct în mijlocul acțiunii, din moment ce restul traseului nostru s-a desfășurat precum v-ați fi așteptat. Aproape de clipele finale ale circuitului, la o răscruce prielnică de drumuri, pe când eu priveam în sus, spre cer și frunze, roțile vehiculului meu minuscul mi s-au frânat brusc. Fiind încă nedumerit, ba chiar ușor deranjat, din moment ce abia schimbasem aceste cauciucuri noi de vară, am ridicat privirea ca să pornesc polologhia mea de ceartă. Iar atunci am zărit-o! Sau mai bine zis, mi-a pus bâlbâiala piedică în ochii ei. Însă astăzi spun NU în fața emoțiilor, anxietății și tremuratului! Dragostea trebuie să te facă puternic și încrezător, iar astăzi așa voi fi, pentru că o BEBElușă frumoasă are nevoie să fie ridicată pe culmile cele mai înalte atât prin forță fizică, cât și prin cuvinte. Drept urmare, am urmat o metodă despre care citisem în perioada mea de studiu pământesc, care se pare că ar trebui să te facă dezirabil, până și în fața celei mai pretențioase și intangibile dame. Am devenit inabordabil! Debitul meu vocal care mă transforma într-un amorez latin a fost redus la minim, sprânceana dreaptă mi s-a elevat odată cu buzița superioară, iar privirea mea, cu toate că tânjea tot la ea, începuse să caute ceva ce nu se poate găsi. Nici măcar suzeta nu am ales să o port, pentru a nu se asorta. Vă pot spune că funcționa de minune și puteam observa cu coada ochiului cum dorința ei devenea din ce în ce mai puternică. Cu toate că bătăile inimii mele tindeau să urce pe treptele extazului, îmi doream să le frânez doar câteva clipe în plus. Promit că te mai țin doar puțin pe jar, iar apoi ne putem delecta împreună cu cea mai rafinată aromă de lăptic. Știu un loc secret, unde te pot duce. Hei, dar ce se întâmplă? Avem parte de vreo alunecare de teren? De ce ni se îndepărtează micile capsule? Nu din nou! Nu acum când sorțile îmi erau alături! Controlează-te, bărbate! Doar știi că această despărțire este controlată de Adulții, deci este inevitabilă. Măcar să rămână cu imaginea unui caracter de neclintit, un potențial partener în dragoste, care să o protejeze în fața oricărei tip de calamități.

           Au ajuns să mă plaseze parcă prea devreme în întunericul cazărmii. Bătăile frânate ale inimii mele prindeau prezentul de coadă și drept urmare ajungeam să nu mai am stare. Pentru a reuși să mă calmez cu succes pe toate planurile, tot ce îmi doream în acest moment era să o mai privesc în ochi pe Doamna Luminița cea Dintâi. Iar în caz că nu știați deja, eu am parte de trei astfel de doamne, înșirate prin încăperile Unității Militare, însă niciuna nu se poate compara cu modelul original, care mi-a inspirat iubirea inițială pentru specia entității lor. Ajunsesem să fiu atât de încântat la finalul întrevederii noastre, încât mi s-a declanșat o mișcare frenetică de piciorușe care s-a întins pe parcursul unui ceas întreg. Măcar cu această ocazie, a avut pulsul inimii mele unde să își mai îndrepte energia cumulată, lucru care a ajutat ulterior în instaurarea unei oboseli, care avea să îmi poarte zâmbetul fericit pe drumul ațipirii.

(povestea mea continuă și mâine...)