27 Aprilie 2023
#cocktail #regi #thanos #resuscitare #urmărire #dragoste #vlog
Dacă vă dau suzeta mea, v-o ia buzițele razna!
În ultima perioadă, Comandatul pare să își tot forțeze norocul prin aceste repetate misiuni solo de explorare matinală în afara unității. La prima sa evadare din această dimineață atât de odihnitoare, am ales să rămân în lumea viselor alături de Doamna General. Nu avea rost să irosesc energie inutilă pe întrebări ale căror răspuns nu reușesc să le aflu. Mai degrabă aș avea noroc să descopăr locul secret unde au reușit să se retragă tacit Elvis Presley și Michael Jackson. Ar merge să împart cu ei un cocktail rece pe bază de lapte.
La a doua sustragere de mai târziu a Adultului, m-am simțit cu adevărat luat peste picior, pentru că a îndrăznit să profite de neatenția și naivitatea mea. De mă păcălești odată, să-ți fie rușine! De mă păcălești de două ori, să-mi fie rușine! Dar dacă mă păcălești și a treia oară, eu zic să ai grijă în somn, pentru că mi-ai tot ignorat aceste unghii lungi și tăioase. În schimb am avut noroc cu Doamna General, care m-a ajutat să trec peste acest incident și am ajuns să nu îi simt lipsa pentru mult timp. Mare noroc ai și tu, Bărbosule, cu așa camarad de cazarmă. Bine că te mai gândești să îi dăruiești flori odată la ceva timp. Măcar atât să faci și tu! Astfel, am inițiat tot felul de activități interesante împreună. Dânsa a avut atât de mare încredere în mine, încât m-a lăsat temporar singur în pătuțul meu cel mare din camera secundară de tortură modernă. De fapt, ca să fiu sincer, nu eram în totalitate singur. Îmi era alături și Thanos, care încerca din răsputeri să îmi întrețină veselia, prin diferite giumbușlucuri. Și țin să vă spun că într-adevăr a reușit pentru o perioadă, până s-a împiedicat și a picat peste mine, hodoronc-tronc! Chiar dacă îl vedeți așa masiv, nu vă imaginați că asta îi denotă și greutatea. Se află la o dietă strict pe bază de puf și tocmai de aceea este la fel de ușor precum un norișor de ploaie vesel. Însă nu sunt sigur dacă căzătura a fost intenționată sau dacă pur și simplu a pățit ceva. Am încercat să îi ofer manevrele specifice de resuscitare prin lingeri repetate de năsuc, dar nu părea să fie receptiv. În schimb, eu unul m-am bucurat de suzetarea borcănașului său catifelat. La revenirea sa, Inamica a vrut să mă salveze crezând că am pățit ceva, însă din punctul meu de vedere putea să ne mai cedeze puțin timp încleștați.
Pe parcursul efectuării călătoriei de arondisment, ni s-a alăturat subit un patruped blănos din specia fratelui meu de altă mamă, dar care avea totuși o structură corporală și o înfățișare diferită. Ori erau senzorii mei temporar păcăliți, ori îmi juca privirea feste pentru moment. Nu are sub nicio formă cum să fie înrudită această bestie impunătoare cu camaradul meu, care nici în cea mai proastă zi a sa nu te poate speria. Aceasta continua să ne urmeze insistent pașii, însă cu o expresie blândă pe chip și fără dorința inițierii vreunei acțiuni de natură agresivă. Totuși, Femeia Militar părea ușor speriată numai prin simpla prezență a dihaniei. Continua să ne schimbe direcția, sperând ca aceasta să nu meargă chiar pe aceeași cale cu noi, însă dorințele nu reușeau să i se îndeplinească. În cele din urmă, nu după prea mult timp în lumea reală, dar poate o veșnicie în închisoarea minții Inamicei, am scăpat de năpastă. Văzând că nu dorim să interacționăm sau să comunicăm sub nicio formă, bestia s-a retras ușor spre marginea drumului, iar noi ne-am continuat traseul uzual.
Încă mă durea piciorușul datorită procedurii de ieri, însă Dușmanca mea m-a ajutat să dau uitării aceste netrebnice stări. Am reușit să ne jucăm destul de mult pe acea saltea presărată cu tot felul de năzdrăvănii interesante. Am realizat că avem până și muzicuță de fundal, ca să nu picăm în patima plictisirii, cu toate că nu se putea pune problema în situația prezentă. Colac peste pupăză, această mică boxă interactivă emana și luminițe colorate în toate felurile posibile. La finalul acestei sesiuni reușite, am încheiat printr-o dovadă îndelungată a iubirii noastre, ținându-ne în brațe strâns și călduros. Ce îmi mai putea lipsi? Acum că eram supraîncărcat cu o doză generoasă de dragoste, la polul opus și-a intrat în rol Comandantul, care a venit să mă ghideze în procesul de odihnire ce avea să urmeze. Am și pentru tine numai iubire, însă nu la fel de puternică și mai ales nu în clipa de față. Așa că hai, sclavule, leagănă-mă în continuare. De ce te-ai oprit? Nu vezi că mă părăsește somnul daca te oprești din procesul balansări, care reușește să îmi calmeze creierul și corpușorul. Totul trebuie să se desfășoare asemenea mișcării unui pendul foarte bine echilibrat. Numai așa pot să îmi relaxez pleoapele cu adevărat. Până îți va ieși acțiunea conform dorințelor mele te voi lovi cu privirea mea care ustură mai tare ca lovitura unui bici. Wap-pa!
Am pornit seara printr-o înșiruire de întruniri sociale. Am avut inițial parte de un apel video prin intermediul acelui mic dispozitiv plat, pe ecranul căruia îi puteam observa pe Bunicii Turci, cei care tocmai ne părăsiseră la începutul săptămânii. Cred că fuseseră și ei puși la curent de starea mea precară anterioară, însă văzând felul în care li se zâmbește cu toată gingiuța la vedere, s-au relaxat vizibil și au început a-mi azvârli sunetele lor pițigăiate de veselie. Am continuat procesul de dialogare într-o manieră particulară doar cu Bărbosul, care a început să îmi turuie despre vrute și nevrute, făcute și nefăcute, mâncate și nemâncate, dar în cazul lui poate doar mâncate. Cred că ar putea scrie și el o carte sau chiar un jurnal, la cât de multe idei a părut să aibă recent. Voi încerca să îl îndrum în această direcție de îndată ce reușesc să eliberez primele mele cuvinte inteligibile urechilor acestora.
Dar în altă ordine de idei, voi porni o nouă serie de vlog-uri cu tematica „Introducere în procedee de tortură avansată nocturnă", care pe lângă aspectul teoretic, vor avea și o latură de natură provocativă. Sper să reușesc să am parte de succesul pe care l-am avut în trecut prin intermediul vlog-urilor mele muzicale, mai ales datorită faptului că acesta este unul din subiectele principale pe care mi le-ați tot cerut de o vreme încoace. Drept urmare, sper să reușiți a absorbi cât mai multă informație din primul episod, iar la final vă provoc la o practică nocturnă, în care nu aveți voie să vă folosiți deloc vocea, însă vă puteți agita membrele și vă puteți ajuta de procesul de plonjare a suzetei ori de câte ori doriți. Haideți la treabă, scutacii mei!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
