28 Februarie 2023
#batista #bebelușului
Vă salută Gălușca sărată!
Am omis în trecut să vă menționez faptul că în fiecare săptămână, de obicei în ziua de Marți, baza inamică primește o vizită din partea unei Femei Militar, a cărui grad încă nu am putut să îl deslușesc. Inițial am avut impresia că s-ar ocupa doar de ordine și logistică, dar pe urmă am observat că are și alte ocupații, precum inventarul zonei, ședințe de discuții terapeutice, iar ocazional le pregătește acestora ceea ce numesc ei mâncare. Mâncarea este denumirea pentru nutriția lor de bază, despre care vă povesteam că este pregătită după metodele lor străvechi și barbare. Cert pentru mine este faptul că doamna respectivă este totodată și foarte importantă pentru Inamici, din moment ce atât ea, cât și ei fac constant schimb de pachete despre care eu presupun că sunt importante. De când am fost delegat în această cazarmă, și mi s-a făcut cunoștință cu aceasta, dânsa prezintă o dorință aprigă de a petrece timp cu mine. Nu îi înțeleg încă scopul și dacă uneori prezintă și rol suplinitor pentru acești Inamici ai mei, dar cert este că în ziua aceasta am fost sub supravegherea ei mai mult decât de obicei. Nu cu mult mai mult, dar destul cât să am timp să o studiez puțin și să îi observ reacțiile prin câteva scurte momente artistice de ale mele.
Ulterior așteptam recunoașterea noastră zilnică de perimetru, care astăzi a fost realizată cu ajutorul vehiculului lor motorizat. Nu îl mai folosiseră de mult, ceea ce sincer mă bucură enorm. Dacă în lumea lor observ foarte multă poluare, măcar cei care mă au sub supraveghere reușesc să polueze cât mai puțin, chiar și dacă nu din propria inițiativă. Plimbarea a fost destul de lungă de data aceasta, iar pe alocuri am avut impresia precum ne-am învârti în cerc. Dar am realizat că în momentele în care amețesc, pot închide acești ochișori mici ai mei și simt altfel senzațiile date de lumea acestora, prin activarea celorlalte simțuri ce mi se oferă de acest corp temporar. Și menționez că au fost destule senzații cât să îmi gâdile senzorii interni, dar să mă și calmeze laolaltă, mai ales prin intermediul feliuritelor vibrații oferite de acest vehicul. Mi-au liniștit suflețelul și fundulețul, iar pauza de la jumătatea traseului, moment în care am fost plimbat manual în capsula mea mică, a fost bine-venită. Un moment special de relaxare, mai ales după câtă muncă am depus pentru mișcările de karate și concertul dedicat vizitatoarei noastre de astăzi.
Abia mai târziu am realizat rolul locului în care am fost purtat pentru scurt timp, în timpul pauzei mediane a călătoriei noastre, și anume, o Instituție de Control, foarte asemănătoare cu cele în care am fost dus și eu pentru examinare, dar culmea, de data aceasta nu îmi era menită mie. Aparent și ei trec prin aceleași proceduri și controale ca și mine, dar faptul că nu eram eu personajul principal azi, lipsa stresului și căldura locului m-au relaxat și am profitat de un adânc somnic.
Șoc și groază! Eu care credeam că am scăpat momentan de tortură, m-am trezit brusc din amorțire, înapoi în incinta bazei Inamice, în timp ce Generalul îmi introducea un tub ciudat și lung în cavitățile respiratorii. Doamne ce teribil m-a deranjat această nouă procedură, mai ales datorită elementului surpriză. M-am zbătut, am țipat, am plâns! Cum îmi puteți face așa ceva? Credeam că începem să ne conectăm. Și deodată ... liniște ... liniște și aer. Simt aer curat. Simt că pot respira! Aproape că și uitasem de senzorul de oxigen care indica depravarea mea cerebrală de ceva timp și care acum a revenit brusc pe culoarea verde. Și oare de ce mă ajută acești Adulți? Ce planuri meschine urmăresc?
Răspunsul urma să îl aflu pe tot parcursul serii și al nopții care au urmat, când relaxat fiind și poate odihnit pe alocuri, mă simțeam atât de slobod, asemenea unui prizonier proaspăt eliberat după o sentință lungă și dureroasă. Senzațiile acestea, combinate cu un sentiment de recunoștință m-au făcut să îi las mai liniștiți și pe ei în acest ciclu nocturn! Tot ceea ce am putut realiza a fost să rămân din nou stingher, cu privirea ațintită într-un colț și să îmi readuc aminte cât de frumos este să respiri în această lume ciudată! Touché, Inamici, touché!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
