Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 103

2 Mai 2023
#indispus #dispariții #rilă #victima #somnului

           Vă salută unghiuțe de briceag! Ajutați-mă să le vin de hac!

           Mi-am dat pornirea dimineții alături de Mamaie 3, care tot continua să mă studieze de sus până jos, în timp ce Doamna General își lua un bine meritat răgaz de aprovizionare nutrițională. Nu contest că înfățișarea mea plăcută poate să acapareze privirea speciei umane, și mai ales pe cea a damelor. Și mai știu faptul că frumusețea mea devine mai răpitoare pe zi ce trece, dar totuși a trecut abia o săptămână. Așa mare să îmi fie evoluția într-un timp atât de scurt? Păi în ritmul ăsta deja mă pot înscrie pentru Mister Galaxy cât de curând. Haide Inamica, mea mai repede, căci încep să îmi zburde și mie bestiile sălbatice prin stomăcel. Și sper că mănânciacolo ceva preparat la grătar și gustos, căci mi s-a făcut subit poftă de o ceafă de porc cu os.

           În continuare, plimbarea a vrut să fie executată asemenea zilelor trecute, avându-mă captiv în acel marsupiu sintetic și înghesuit, însă de data aceasta la pieptul Inamicei mele. Eu eram cam indispus încă de azi-noapte și nu pot spune că dispuneam de starea necesară pentru a lua aer curat la o oră atât de devreme. În cele din urmă, răbdarea și plictiseala mea au și ele limitele lor. Nu mă puteți ține așa sechestrat până când vreți voi, iar astăzi, în lipsa Comandantului, ești singură în procesul de calmare juvenilă, iar eu când vreau să fluier, fluier! Drept urmare, i-am inițiat Dușmanei mele o procedură de pas întors pe loc, la fel ca în armată, și am revenit de îndată în incinta unității noastre militare.

           În altă ordine de idei, astăzi s-a întâmplat să dispară din incinta bazei fiecare dintre cei doi Inamici, rând pe rând. Mai întâi am avut parte de o sesiune de antrenamente fizice solo alături de Doamna General. Ca să fiu sincer, m-am descurcat de minune chiar și în această formulă, fără ghidajul Secundului. Acesta din urmă s-a întors ulterior, pentru a-i ceda ștafeta camaradei sale. Nu știu sigur dacă au avut parte de chemări iminente în misiuni secrete, dar ar fi o coincidență prea mare să fie invitați amândoi într-o perioadă așa de scurtă de timp. Pe lângă acest lucru, m-aș fi așteptat să îi solicite pe aceștia la pachet, ci nu separați și cu întârziere între dispariții. Oare au vrut să profite și de prezența celui de-al treilea Militar, astfel încât să plănuiască ceva mișelesc? Însă detașați fiind, cred că ar fi mult încetinită comunicare dintre ei. Hmm, ce au de gând oare? Sau poate că a vrut fiecare dintre ei să aibă propriul său timp de răgaz. Dar pot avea parte de astfel de momente chiar și aici. Până la urmă dispunem de o suprafață mare de teren, cu multe incinte primitoare, unde se pot retrage. Of, atât de tare mă roade această curiozitate. Sau poate o fi foamea din stomac?

           Măcar am putut avea mai târziu parte de o sesiune secundară de exerciții liniștite alături de amândoi Inamicii mei, dar cu un invitat nou și special: Rilă Ursurilă. Pot spune că am format lotul extins de gimnastică al Bazei Militare 26. Și a fost într-adevăr un antrenament lung, dur și plin de felurite dovezi de forță brută. Sunt mândru să vă zic că m-am descurcat exemplar. Cred că reușita a fost în mare parte datorită motivației suplimentare și mult așteptate livrate cu ajutorul invitatului nostru vedetă. Am avut parte de un timp atât de calitativ, încât chiar și după finalizarea circuitului am rămas tot în același ritm sportiv. Pur și simplu nu voiam să mă las bătut până nu reușesc să mă rostogolesc singur singurel, însă tot nu am avut bucuria succesului dorit. Aș face acest lucru toată ziua și vă dați seamă că într-un final când voi reuși, voi continua să exersez până când voi perfecționa tehnica.

           Spre bucuria Adulților, am reușit să adorm imediat după purificare, destul de repede și într-un stil mare. Aveam ambele mâini relaxate pe lângă căpuț, într-o poziție tipică de victimă care spune: „Mă predau!". Pentru o perioadă lungă de timp care s-a întins până târziu în noapte, nu am reușit să îmi mișc nici măcar un mic smoc de păr, darămite să mai cauzez și deranjamente. Acum, membrele superioare nu le mai includ în acest calcul, căci ele se caută una pe alta și sunt constant fără de stare. Momentan au propria lor minte și am învățat să le ignor, la fel cum sunt sigur că au reușit să o facă și Inamicii. Mai ales că în contextul recent al somnului de noapte, chiar au început să fie cu adevărat silențioase. Deja se afla pe drumul cel bun de transformare în arme veritabile de asasin al întunericului. Abia ulterior, în miezul nopții, dar și al odihnei paznicilor, care deja se cam zaharisiseră la acel ceas, am avut mici tentative eșuate de a-mi da startul mecanismului diurn. Cred că organismul meu avea parte de o ușoară confuzie, căci se putea observa foarte clar prin sticla transparentă cum afară încă era destul de întunecat. Însă țin să aduc mii de mulțumiri acelor mișcări magice de legănare care în cele din urmă nu au permis materializarea confuziei și chiar au prevenit transformarea acesteia în ceva ce nu ar fi fost deloc plăcut atât privirii cât și auzului. Am impresia că Femeia General și când doarme visează că mă adoarme.

(povestea mea continuă și mâine...)