Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 161

29 Iunie 2023
#marea #neagră #sunete #maimuță #sudori #rege #marius #moga

          Am început să le încropesc din limbajul lor grotesc.

          Dimineața a debutat printr-o plimbare matinală, până la și prin apropierea unei mase mari de lichid, despre care pot doar presupune ca ar fi un conglomerat de molecule H2O. Dar totuși, pot simți o diferență în consistența aerului pe care îl respir în proximitatea acestei locații. Numai de-aș putea să mă apropii mai mult, însă nu mă pot deplasa conform dorinței mele, ci doar a direcției date de roțile vehiculului meu mecanic, iar acestea nu ascultă voința mea. Experiența mea vastă de călătorii intergalactice mă împinge spre a presupune că mă confrunt și cu o ușoară cantitate de NaCl. Cunosc mult prea bine mirosul, căci am vizitat în trecut o planetă presărată în întregime cu acest praf alb. Pe drumul de întoarcere am avut onoarea de a împărți compania celor trei Doamne ale mele: Doamna General și Doamnele Bunicele. Eu nu aveam să consum nimic, însă ele s-au delectat cu poțiunile lor magice. Una dintre Veterane cred că a greșit puțin formula, căci senzorii mei indicau câteva grade în plus. Ooo, salut, Comandante! Ți-ai făcut și tu apariția. Am pornit toți cinci la pas, dar curiozitatea mea ieșită din comun nu mi-a permis să ațipesc decât doisprezece minute. Un somn potențator, ce-i drept!

          Gurița mea nu avea să tacă pentru o perioadă indefinită. Nu știu ce m-a cuprins atât de brusc, însă am început a rosti tot felul de silabe. Unele dintre acestea îmi erau familiare atât mie, cât și Inamicilor mei, căci le utilizasem în trecut. „Călă-călă" și variațiile sale celebre. Pe de altă parte, altele dintre ele erau cu adevărat noi și nu puteam înțelege din ce zonă a memoriei mele răsar. Câteva dintre acestea sunau cam în felul următor: „A-ba" sau „Ba-ba". Împreunam sunete vechi și noi într-o repetiție continuă. Silabe simple care nu au însemnătate. Posibil să mi se fi defectat iarăși unul dintre modulele mele vocale sau pur și simplu corpul încearcă să elibereze o parte din presiunea internă prin intermediul cavității bucale.

          Într-o altă ordine de idei, mă pot mândri cu noua mea achiziție, care este ceva cum nu am mai văzut până acum. Pe tot parcursul misiunii mele de cercetare și infiltrare, Adulta mi-a prezentat tot felul de cărți cartonate și colorate, care nu mi-au stârnit interesul. Însă cea de astăzi este una diferită. Este plasticată, are mai puține pagini șiii, surpriza cea mare ... îmi cântă! Partea și mai interesantă este faptul că Dușmanii mei o acompaniază și chiar se pare că învață destul de repede versurile. Pe lângă acest lucru, aș putea adăuga faptul că par să aibă voce și ritm. Mai ales Doamna General. Nu m-aș fi așteptat la un așa talent din partea lor. Dar revenind la noua achiziție, printre pagini pot observa șoricei năzdrăvani, cățeluși încălțați și parcă mai era ceva pe acolo. Aaa, maimuța care se pieptăna. Hei! Dar ce se întâmplă? Realizez acum că am început să le deprind din ce în ce mai bine limbajul. Această carte chiar mă ajută. Se pare că muzica facilitează într-adevăr asimilarea mai rapidă și puternică a informației.

          Îmi pare rău să recunosc, dar patul nou devine din ce în ce mai interesant cu fiecare interacțiune pe care o am cu acesta. Până la urmă, prezintă multe similitudini cu cel pe care îl cunosc deja mult prea bine. Și ajung să dorm la fel de bine, tocmai datorită familiarității. Dar avem un mare DAR. Fără un pic de legănare se pare că tot nu pot adormi. Mi-a intrat deja în obișnuință acest proces de calmare. Am nevoie în continuare de o mică pornire sau mai degrabă de o decelerare cognitivă transmisă prin mișcări regulate de unduire.

          Am pornit într-o a doua expediție de cartografiere zonală, însă de această dată pe amurg și înnorat, când Sorul își cam tocise dantura și nu mai avea să muște atât de tare. Am ajuns să vizităm aceleași plaiuri ca și cele de dimineață și pot spune că eram încântat să observ împrejurimile într-o altă lumină. Vedeam cu totul o altă priveliște, altă culoare a cerului, care se reflecta pe suprafața lucioasă a imensității fluide. De această dată, căruțul avea să îmi fie ghidat de un șofer nou. Un Domn Militar pe care îl observasem și cu o seară înainte și care m-a amuzat destul de tare pe tot parcursul călătoriei noastre. Din păcate, tot acest proces îl făcea să transpire cam tare, iar podoaba sa rară capilară făcea ca picăturile de sudoare să i se scurgă mai tare peste față. E posibil să fie plătit la picătura salină generată biologic. Să vă mai zic și despre faptul că am fost purtat pe trepte precum regii istorici sau vă oftic prea tare? Oricum eram deja înconjurat de privirile invidioase ale Dușmanilor mei, care sunt forțați să își folosească mecanismul biped. Țineți minte! Caloriile trebuie adunate, nu consumate!

          Toată experiența zilei de astăzi m-a stimulat într-un mod plăcut, însă puternic. Nu pot spune că am adormit mai greu ca în alte dăți, dar am experimentat ceva ce nu îmi era deloc nou. Creierul meu devenise inconștient și părăsise corpul, iar cu această ocazie diverse componente pot căpăta personalitate. Cum încă nu avusesem timp să îmi calibrez modulul vocal defectuos, o bună parte a nopții am continuat să generez toate acele sunete nou dezvoltate. Gurița mea funcționa singură și neghidată, însă nu reușea să mă scoată din transa somnului. Unde este fratele Moga când ai nevoie de el? Puteam lansa un întreg album într-o singură sesiune!

(povestea mea continuă și mâine...)