Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 46

6 Martie 2023
#start #muncă #comandant

          Suzetă furioasă, vă pupă și astăzi!

          Hmm. Astăzi Secundul a lipsit destul de mult din activitățile noastre matinale. S-a făcut nevăzut și ne-a părăsit cazarma călduroasă încă dis de dimineață. Puteam să jur că se va odihni până încă mai târziu la ce noapte palpitantă și plină de aventuri am putut să îi ofer. Oare atât de tare am reușit să îl supăr? Hmm. Și chiar dacă nu are cine să mă mai vegheze momentan, măcar sunt plasat la căldură pe acest piept primitor al doamnei General, care mă cheamă în continuare la somn. Somn ușor în continuare, căci azi noapte ai făcut o treabă de milioane.

          Și totuși, ce se întâmplă? Nici plimbării noastre zilnice, la care participa activ, nu se mai încumetă să ni se alăture. Am reușit doar să îl zăresc de câteva ori plasat ba pe canapea, ba în fața cutiei lui albe și luminoase la care tasta gălăgios. Nu știu dacă mi s-a părut, dar cred că la un moment dat l-am auzit vorbind destul de mult. Acum eu nu aș vrea să mă îngrijorez, dar cât de obosit sau afectat să fii încât să vorbești singur cu peretele. Ar trebui să mai fac ajustări la potențiometrul de reglaj al țipătului. Cred că l-am dat puțin peste cap azi-noapte. Asta sau l-a bătut prea tare în cap Soarele acesta puternic care se revarsă din balcon în toată casa. Zic așa pentru că l-am observat pe fratele blănos, care dacă uneori stă prea mult în Soare, ori îi pică capul de extenuare ori are scurte momentele nebunie. Cred că nici Soarele din această lume nu este reglat corespunzător.

          La un moment dat totuși am început să îl simt puțin mai relaxat sau poate începusem să îi confund fața obosită. Eu, alături de cealaltă antagonistă tot încercam să avem un moment, în care eu fiind plasat pe dânsa, încercam de zor să storc mai multe informații valoroase, în timp ce aceasta ațipise. L-am tot văzut pe Bărbos cum venea să ne studieze din tocul ușii. Cumva cred că ducea lipsă de atenția și prezența mea prețioasă alături de el, dar ceva îl tot ținea lipit în camera alăturată. Cert este că într-un final, chiar aproape de dispariția Soarelui după aceste clădiri gri pe care le tot studiez zilnic, ni s-a alăturat. În acest timp, eu eram plasat pe faimoasa saltea inter-dimensională și trăgeam de zor când de una, când de alta. Voința mea era să descifrez și celelalte secrete ale acesteia, din moment ce încă îl tratez cu spatele pe trădătorul din fereastra căpșunii lucioase.

          De câteva zile mă uimește nivelul de energie pe care am reușit să îl acumulez de-a lungul zilei, lucru care mă menține destul de activ seara și noaptea. Doar știți că în zona asta aveam cele mai mari lipsuri de ceva timp și sper că mai țineți minte că plănuiam o revenire spectaculoasă. Eee, uite că o aveți în premieră și sper să reușesc să mă mențin în formă de data aceasta. A fost a doua noapte consecutivă de agitație tipică BEBElică, iar pe lângă mișcările mele celebre cu care deja v-am obișnuit în cadrul aventurile mele Pământești, acum am aplicat și metoda din salutul meu de început. Doar nu credeați că l-am folosit doar așa de formă. Am vrut să îi testez cu adevărat limitele Secundului și credeți-mă, atunci când te lovește în timpan suzeta furioasă și plescăită din toiul nopții, nici dopurile de urechi pe care le folosește Generalul nu te mai pot salva!

          Știți cum se spune. Esențele tari se țin în sticluțe mici, iar esențele puternice pe care le eliberez eu mai nou, atât fizic cât și psihic mă plasează direct în vârful piramidei trofice al acestei jungle militare unde ne ducem luptele. Momentan întunericul îmi e prieten și întunericul îmi dă putere iar. Rămâi cu mine drag părtaș, rămâi ca să le venim de hac!

(povestea mea continuă și mâine...)