3 Mai 2023
#ceas #biologic #terapie #textură #răscruce
Sper să aveți și voi parte de o zi și o lume la fel de savuroasă, dacă nu, măcar cafeaua să fie gustoasă!
Deja de o vreme încoace nici nu mai este nevoie să îmi setez ceasul meu deșteptător pentru programul matinal. Într-un anumit fel pot spune că este chiar mai bine, pentru că oricum emana frecvențe mult prea înalte pentru atmosfera rarefiată a acestui loc. Drept urmare, aceste sunete care pentru mine în mod uzual sunau melodios, în locul de față sunt distorsionate într-un mod foarte agresiv și își pierd tot farmecul. Ce mi se pare ciudat însă, este faptul că timpanele mele sintetice au început să fie excitate într-un mod plăcut de către muzica acestui tărâm. Cu precădere cea produsă și modificată pur digital, sau cum o numesc pământenii, muzică electronică, iar cu cât sună mai robotic cu atât mai bine. Până la urmă, sintetic la sintetic trage. Dar iar deviez de la subiectul principal. Recalculare traseu. Cred că începe deja să mi se formeze un ceas intern biologic și care se află în strânsă corelare cu momentele matinale de trădări repetate ale Secundului.
Pe tot parcursul traseului de recunoaștere am continuat să fiu foarte atent la împrejurimi, lucru pe care îl fac din ce în ce mai des și din ce în ce mai îndelungat. Până la urmă acesta este și scopul, nu-i așa? Chiar nu îmi mai arde de dormit când văd cât de multe am de studiat în acest loc, care parcă se află într-o continuă schimbare. Și cu toate că peisajele par a se repeta sau urmăm în general același drum zilnic, credeți-mă că reușesc să descopăr ceva nou și inedit de fiecare dată. Până și ceva mic și banal precum o simplă frunză poate avea structura nervurilor sale total diferită de la una la alta sau de la o zi la alta. Iar în acest Sector Militar unde numai bordurile trotuarelor s-au schimbat deja de trei ori de când dau eu târcoale, credeți-mă pe cuvânt că are BEBElul vostru ce vedea. Nu rămân așa ușor nehrănit vizual.
Timpul petrecut astăzi în camera albastră de tortură, care v-am mai menționat că pare să devină ușor ușor a doua casă pentru mine, a fost totuși mult mai calitativ. Mi-a fost introdus un nou concept de către Doamna General, despre care citisem în trecut, dar totodată l-am remarcat și în numeroase filme ale acestora pe care le-am tot vizionat în tabăra noastră de pregătire. Se numește terapie și este o metodologie care aparține de știința ce studiază creierul, împreună cu secretele sale, însă nu la un nivel fizic, ci la unul comportamental. Aceasta încearcă totodată să descifreze modul în care sunt controlate și influențate personalitatea și gândirea atât de sine, cât și de diferiți stimuli externi care ne pot tatona. În teorie, terapia de care vă zic se ține de către un personal specializat denumit psiholog, care știe să pună anumite întrebări și ghidează pacientul spre a descoperi factorii problematici și a-și răspunde singur anumitor întrebări legate de diferite aspecte nocive sau frânate din viața sa. În practică, am luat parte la o sesiune de discuții alături de Inamica mea, reușind să mă eliberez sufletește de ceea ce reușisem să strâng în mine de o perioadă încoace. Și tocmai acesta cred că este și secretul. Momentul în care verbalizezi altcuiva ceea ce te frământă, jumătate din problemele și grijile tale au și dispărut. La final de tot, dânsa a reușit să mă ajute și cu eliberarea canalului nazal.
Pot spune că sunt mulțumit de această zi care a fost încărcată cu tot felul de activități și exerciții faine, care mă ajută să fiu constant cu un pas înaintea celorlalți din specia mea. Am petrecut destul de mult timp pe acea saltea de spumă, unde am cerut chiar eu să fiu întors constant pe burtica mea bombată. Încă nu îmi iese în totalitate coordonarea acestei mișcări și tocmai de aceea mă bazez pe ajutorul lor. Dar în scop de consolare mi s-a prezentat o păturnița, pe care să o strâng în brațe și să o molfăi cu poftă. Iar acum să înțeleg că nu știți la ce mă refer, nu? Vă zic eu imediat. O păturniță combină tot ceea ce este mai bun între o pătură și o pernuță. Practic este o pernă cu pelerină. Dar wow ce textură nouă și ciudată. Este ca și cum ai coborî în grabă treptele unei scări. Sau mai specific aș putea compara senzația cu vibrația dată de banda laterală a autostrăzii atunci când o depășești în grabă cu vehiculul motorizat.
Și dacă vă tot vorbeam de obișnuința matinală, haideți să o recapitulăm și pe cea nocturnă. De obicei pic la orizontală după îmbăiere. Uneori rapid, alteori după o scurtă vreme, însă nimic de speriat. Nici măcar nu mai apuc să vizionez și eu o emisiune bună pe rama aceea luminoasă a lor. Și chiar mă prinsese puțin Chefi la Gușițe. Partea frumoasă este că mă dezmeticesc cu puțin după ceasul care prevestește următoarea zi, când Inamicii abia adorm. Este chiar un moment de răscruce dulce și optim. Ei abia ce reușesc să pice în somnul lor proaspăt și nutritiv, pe când eu abia ce părăsesc un ciclu lung și odihnitor. Ce să vă fac, dragilor, dacă nu respectați același program ca și al meu? Preferați să stați cu ochii ațintiți în sticlele voastre luminoase!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
