Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 142

10 Iunie 2023
#jenă #jet #senin #palmă #rușine

          Nu mă fac oricând de râs, dar dacă mă vezi așa, râzi puțin și nu filma!

          Dacă tot s-a dovedit a fi una dintre acele dimineți răcoroase, pe care le așteptam de o vreme bună încoace, se pare că ne-am motivat și ne-am materializat astfel încât să ieșim la o plimbare matinală. Drept urmare, am avut parte de o refacere și oxigenare corespunzătoare după un antrenament la fel de potrivit, care mi-a oferit pornirea necesară pentru o zi magnifică.

          Am avut astăzi parte de o situație stânjenitoare, însă în egală măsură la fel de amuzantă. Conflictul meu interior este că nu știu dacă să vă povestesc sau dacă nu, căci mai mult ca sigur mă va pune într-o lumină proastă. Poate că voi ajunge să vă relatez mai târziu... haideți acum, nu mai insistați, căci vă simt deja privirile și aproape că vă pot auzi mecanismul minților cum vi se tot rotește. Bine bine, vă voi relata, însă doar pentru simplul fapt că nu îmi doresc să vă imaginați altceva decât realitatea. Se făcea că eram plasat pe masa mea de schimbare, sub privirile protectoare ale mamiferelor mele înrămate. Pornisem deja un proces intens de cosmetizare, care avea să se petreacă după mai multe eliberări digestive. Acțiunea pe care a urmat să o inițiez s-a mai petrecut chiar în aceeași locație, iar acest lucru îl cunoașteți și voi. Dar din păcate sau din fericire, nu s-au sincronizat corespunzător acțiunile mele și cele ale Inamicei într-un mod cât mai optim. În caz că nu v-ați prins deja, mă refer la dulcele proces de micțiune, eliberarea fluidelor cumulate în vezică, proces care oferă un sentiment de eliberare intensă. Cu atât mai mult în momentul în care unealta principală are să se afle în aer liber. Ceea ce nu știam eu este că aveau să mi se ridice membrele inferioare în sus, urmate la rândul lor de instrumentul eliberării, care se afla tocmai în apogeul jetului puternic. Desigur, eu nu puteam să prevăd acest lucru și era deja mult prea târziu să mai pot modifica ceva. Am fost luat prin surprindere și se pare că, inițial, Dușmanca mea nu observase mai nimic, însă aveau să mă dea în vileag acei mici stropi de pe obrăjori. Adulta a fost ușor speriată pentru început, dar inevitabilul amuzament avea să o viziteze și pe Dânsa. Da da. Vă aud și pe voi! Dar măcar mă bucur că aveam suzeta încleștată în guriță și astfel am mai fost ajutat puțin de nivelul suplimentar de protecție.

          Plimbarea din această după-amiază nu s-a lăsat așteptată pentru foarte mult timp și a vrut să o urmeze pe cea anterioară, la o distanța scurtă după ce se terminase. Practic, somnul și alimentarea nutritivă au reprezentat pauza dintre cele două plimbări. Se simte că este o zi lipsită de griji pentru amândoi și au dozat într-un mod mai relaxat treburile pe care le au de făcut pentru astăzi. Se pare că Inamicii ascultaseră iarăși de acei ghicitori astrali atmosferici ai vremii, care au prevăzut că se va lăsa cât de curând o ploaie puternică, însă din păcate nu părea nici măcar să se răcorească puțin. Cerul avea să se prezinte mai senil ca și Comandantul după o noapte presărată de chinuiri dăruite de către mine. Pardon, voiam să zic „senin".

          Somnul meu de prânz avea să fie unul lunguieț și semeț, pe care îl meritam din plin, căci am exersat destul de mult azi. Dar pot spune că mă simțeam puțin trist, din moment ce am adormit în minte cu plimbarea mea de amurg cu care eram atât de obișnuit. Și uite cum uneori Inamicii îmi citesc gândurile, iar în acest fel am ajuns să o bifăm chiar și pe aceasta pe lista noastră de activități. Și de data aceasta ni s-a alături micul super-blănos de frati-miu, cerșetorul de atenție suprem. Am ajuns să ne ghidăm pașii până cât mai aproape de bulevardul cel gălăgios, cu toate că presimt că au făcut-o mai mult pentru invitatul nostru episodic, pentru că eu consider această zonă destul de gălăgioasă. Însă el nu. El și-ar băga micul năsuc chiar și în țevile de eliberare ale noxelor vehiculelor. Poate-poate găsește vreo comoară interesantă! În schimb, eu am ajuns să mă bucur de scurtul, dar intensul apel video prin care aveam să le comunic noile mele descoperiri Bunicilor Turci.

          La întoarcere, am continuat șirul de apeluri video, însă de această dată în incinta Bazei Militare. Chiar înainte de pregătirea purificării noastre târzii de astăzi, am mai comunicat puțin cu Mamaia Olteanca în timp ce executam un mic antrenament alături de Omu' Paiangăn. Dar cred că până și ea a observat, pe cameră, lipsa de fairplay de care a dat dovadă acest „prieten" față de mine. M-a prins mai obosit și mai relaxat într-una dintre pauzele mele care aveau loc după o sesiune scurtă de exerciții, s-a apropiat mișelește și mi-a executat o palmă puternică peste față în timp ce se răsucea bezmetic. Nici nu am știut ce mă atinge. M-a luat efectiv prin surprindere, și cu toate că nu m a durut fizic atât de tare, nu m-aș fi așteptat la așa un gest din partea sa. Vă dați seama că el a privit-o mai mult ca pe o glumă. Cred că astăzi ai scăpat cam mult la palincă, dar te iert, pentru că în alte momente ne distrăm destul de tare împreună.

          Nu cred că mă veți crede, ba chiar veți spune că joc vreun fel de farsă, dar rușinea de mai devreme avea să se producă pentru a doua oară. Am reușit să mă ud iarăși pentru ziua de astăzi, însă de data aceasta acțiunea avea să se întâmple măcar înainte de purificare. Din acest punct de vedere mă simt relaxat, căci oricum avea să urmeze o cosmetizare avansată, iar pe urmă un somn de calitate, în cadrul căruia toate rușinile cumulate de peste zi se vor șterge cu buretele. Dar dacă stați să vă gândiți puțin, care ar fi șansele statistice ca eu să pot avea o astfel de scamatorie de două ori la rând. Prima oară cu ajutor, iar a doua oară singur. Cred că voi merge mâine să depun un bilet la loto, dar voi adormi cu gândul și speranța precum că nu își va dori corpul meu să repete constant acțiunea rușinoasă.

(povestea mea continuă și mâine...)