21 Aprilie 2023
#oboseală #ramazan #bayram #bunici #turci #emisiune #de #noapte
De ești supărat, BEBicu, bagă un dans cu buricu'!
Am visat în continuare incredibil de urât. Monștrii, lupte, urlete, colapsul băncilor centrale, iar toate aceste lucruri se reflectau în lumea reală prin intermediul acelor mișcări continue, agitate și imprevizibile. Fără ca eu să îmi doresc, corpul meu reușea să materializeze sentimentele resimțite de către mine în lumea cealaltă, tărâmul coșmarului. M-am trezit parțial plâns și cu pulsul la ultimul etaj al clădirii Burj Khalifa. Până să apuc să îmi revin puțin, deasupra mea se aflau două fețe lunguiețe, care mă vegheau cu privirile lor injectate și ochii înnegriți de cearcăne. Am lăsat ca foamea imensă care se acumulase în stomăcelul meu să mă facă să îmi revin din ce în ce mai mult la realitate și să pot resimți lumea înconjurătoare. În tot acest timp, studiind Inamicii mei, puteam observa oboseala acumulată de peste noapte a acestora, însă am apreciat foarte mult faptul ca reușeau încă să găsească acel strop de putere necesar de a mai socializa și a zâmbi unul cu celălalt.
Și cred că unul din factorii ajutători la această amnezie a oboselii era dată cumva și de starea generală de euforie care inunda până și cel mai mic colț al încăperilor. Cu toate că locul în care ne aflăm vi se poate părea un simplu așezământ marțial, aerul care ne dădea târcoale purta după el un miros puternic de cafea proaspătă și caramele dulci. Se așterne cu siguranță o atmosferă care te încarcă instant. Inamicii și-au acoperit pielea cu cele mai noi, stilate, curate și parfumate veșminte, iar masa este ticsită cu mâncăruri proaspăt preparate și rafinate. Parcă de departe se aud cum sună timid, dar insistent dispozitivele lor de transmisiune vocală. Curiozitatea mea crește din ce în ce mai mult, iar pe măsură ce fierbe acest ibric al necunoașterii, odată cu el se lasă evaporată și toată oboseală împachetată în supărări nocturne. Cu siguranță mă va lumina iarăși Enciclopedia mea magică a înțelepciunii eterne, la care nu de mult am apelat și sper ca toate aceste ocazii speciale să îmi rămână odată și pentru totdeauna ștampilate în memorie, căci cine știe când mă voi mai împiedica de ele. Ia să vedem ce răspuns ne poate oferi pe baza acestor frânturi de informații: trezit de dimineață, bifat; limbă nouă și ciudată, bifat; sărutări de mâini, bifat; miros de dulciuri, bifat, deși aici mi-a atras atenția și mi-a stârnit pofta un preparat nemaivăzut, pe care poate îl găsesc cu ajutorul scanner-ului de imagini; carne tocată în înveliș de foaie botanică verzuie, bifat; Mă credeți când vă spun că nici nu am apucat să apăs bine butonul de calcul, căci mi s-a oferit aproape instant un singur răspuns, concret și la subiect. Una din sărbătorile religioase de natură orientală, ce aparține de religia musulmană și care este caracterizată de consumul alimentelor dulci. Și parcă tocmai ieri petreceam sărbătoarea Creștină caracterizată de ciocnirile brutale dintre ouăle roșii. Chiar mi se pare foarte fascinant faptul că pot lua parte la evenimente tradiționale ce fac parte din două confesiuni diferite. Nicio lecție de datini sau simulări de trai pământenesc nu aveau cum să mă pregătească pentru așa o surpriză plăcută. Se pare că unele experiențe se lasă descoperite de trăiri veritabile și doar asta le oferă unicitate. Acum, hai să mergem cu un pas mai departe. Consultând în continuare bazele de date intergalactice și extrapolând restul bucăților de informații adunate despre acești Veterani, am reușit să descopăr marele secret al etnicității lor. Ultima bucată de indiciu care m-a ajutat în descifrare a fost colecția de frânturi ale limbajului auzit recent, caracterizat prin amprenta structurii lexicale și a ușorului accent modificat. Am descoperit faptul că sunt localizați în zona sud-estică a acestui tărâm, însă au puternice rădăcini dincolo de granițe, într-o altă regiune puternic militarizată și cunoscută istoric sub denumirea de Imperiul Otoman. Țin să vă zic că am citit despre acest măreț popor, care a domnit în trecut peste diverse mări și țări. Însă totodată, prezența lor era asupritoare. Fiind un briliant strateg al merketing-ului, dar studiind și respectând comportamentul recent, voi folosi pseudonimul perfect pentru această pereche de Caporali. Termenul curent se referă la statutul democratic și nomenclatura din zilele prezente ale spațiului mai sus menționat. Drept urmare, de astăzi, aliasul vostru devine cel de Bunici Turci.
Vai dar tare mult am mai avut de investigat și astăzi, iar concluzia acestui amplu studiu de caz, m-a dus în patima căscatului. După o tură scurtă, dar vânjoasă de somn dulce de prânz, am aprins iarăși o discuție aprigă cu Mamaia Turcoaica, căci încă nu extrăsesem tot necesarul de informație. I am explicat acesteia ce va urma să execut în cadrul antrenamentului meu zilnic și la ce anume trebuie să fie atentă mai exact, căci ochii dânsei sigur nu au mai văzut un astfel de spectacol. Drept urmare, am pornit circuitul meu de gimnastică pe modul intens, reușind să mă descurc de toate minunile. Până la urmă am ceva de dovedit în fața Veteranilor și sunt sigur că au avut parte de o plăcere imensă din moment ce au adus și acele baloane albastre cu ei.
Ne-am îmbarcat într-o călătorie observațională intensă și lungă alături de toți cei patru badigarzi ai mei, însă am picat repede în mrejele odihnei. Am o vagă impresie precum că la un anumit moment am ajuns să pășim iarăși în incinta acelui complex comercial, denumit Mol, pe care îl mai vizitasem de câteva ori în trecut. Dar totuși nu sunt sigur dacă a fost realitate sau dacă am visat, căci eu am reușit a-mi deschide ochișorii de castan abia mai târziu, pe când ne aflam sub cerul liber. Acesta a fost și momentul când am constatat cu stupoare dispariția Generalului. Ca să fiu sincer, m am panicat puțin, însă am observat că ceilalți Militari își vedeau în continuare de plimbare liniștiți. Ce să mai zic în acest context? Din moment ce ei nu își fac nici măcar cea mai mică grijă, înseamnă că știu ei ceva, deci poate să mă doară și pe mine la pălăriuță! Bucuria mea de moment este în schimb faptul că acest amic ceresc îndepărtat al meu, reușește să ne vegheze mișcările cocoțat de 'colo sus. Îmi încinge fruntea, nasul și bărbia fix cât am nevoie, fără să mă deranjeze.
După lăsatul serii, am reușit a găzdui multiple sesiuni de comunicare. Acestea au fost nelipsite desigur de pauzele odihnitoare și de rigoare dintre ele, pe care în schimb le limitam la reprize extrem de scurte. Doar nu îmi pot părăsi pupitrul emisiunii pentru un timp prea îndelungat, căci publicul meu devine nerăbdător. Am reușit să le iau cu succes interviul tuturor membrilor prezenți astă-seară în bază, încercând totodată să mai descâlcesc niște limbi încurcate și să storc informație valoroasă. Voi știți că zâmbetul meu cuceritor și vocea mea de radio acționează precum o hipnoză asupra oricărei persoane mă prezint. Emisiunea mea din creierii nopții nu a durat în sine foarte mult, dar am fost lider de audiență mai ceva ca OTV în vremurile sale bune. Era momentul să mă retrag în gloria somnului bine meritat, dar nu înainte de o scăpare rușinoasă care a reușit să mă ia prin surprindere și care din păcate a deraiat în afara granițelor, cam până acolo unde mi se termină fruntea de la spate. După această eliberare puternică, am bifat cu succes cele opt ore, necesare minim pentru o dezvoltare optimă, așa cum am citit și eu recent în revista Men's Health. Până la urmă a fost o zi plină ochi de tot felul de evenimente, iar oboseala îmi tot suna la ușa de ceva vreme încoace.
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
