Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 60

20 Martie 2023
#sânge #latin #oriental #identitate #prieteni #imaginari

           Nu vă imaginați, căci eu sunt adevărat!

           Partea latină a sângelui meu agitat nu mi-a permis să stau deoparte și doar să îi privesc în liniște cum dorm la o oră așa de matinală. A venit timpul să își intre în rol cocoșelul urban care va prevesti începerea unei noi zile minunate alături de mine. Pe cealaltă parte, jumătatea orientală a sângelui mi-a dat startul unui balans nemaipomenit din șolduri și umeri, ce mi-a făcut mândri toți strămoșii. Bun venit la spectacol, dragi Adulți! Desigur, a pornit un întreg proces cu scopul de a mă readuce la tăcere, însă eu odată pornit la spectacol, greu mă mai opresc. Cred că este un defect profesional al meseriei de artist. În cele din urmă, cred că din supărare și cu motive clare de răzbunare, doamna General și-a dorit să îmi înceapă antrenamentul militar încă de la această oră. Hai nu fi supărată că doar nu plătiseși bilet, căci VIP-urile au gratuite la concertele mele.

           Mai târziu am fost plasat în balansoarul minuscul, care am observat că mă leagănă fără oprire și fără vreo sursă de energie. Fascinant! Începe să îmi placă din ce în ce mai mult să petrec timp aici și pot spune că mă relaxează cu adevărat, atâta vreme cât stau într-o poziție corespunzătoare, însă ieri cineva tot insista să mă destabilizeze. Oops, mi-am dat că eram chiar eu! Asemănător ca și procesului de dimineață, uneori parcă membrele mele au o minte proprie. Deși se comportau similar încă de când am fost plasat în corpul prezent, acum nivelul este mult mai ridicat și pot spune că uneori devine jenant de deranjant. Dar ce să fac? Sunt ale mele până la urmă. Le iubesc așa cum sunt.

           Ziua a decurs liniștită, relaxantă și fără vreun incident notabil, însă ne-am întors destul de obosiți din misiunea de cercetare. Datorită acestui lucru, am petrecut timp de relaxare întins pe pieptul Adultei, interval în care aceasta urmărea un film interesant cu acțiune multă. Eu mai mult ascultam, din moment ce poziția mea nu îmi permitea să privesc și sunt sigur că oricum nu mi s-ar fi permis. Notabil să vă menționez este faptul că actorul principal din acest film mi-a furat numele și identitatea, un lucru care într-adevăr m-a supărat. Păi de unde mă cunoști tu și ce drept ai să te folosești de persoana mea, netrebnicule!? Atât de supărat am adormit, căci în momentul trezirii de mai târziu, pur și simplu am uitat chiar eu cine sunt și unde mă aflu. Inamica, cu dorința de a mă scoate din această transă, căci îmi zărise nedumerirea, a reușit să mă sperie teribil doar prin folosirea unor apelative simple la adresa mea.

           Ce mi-a plăcut și m-a amuzat teribil a fost timpul meu petrecut alături de Secund, când acesta a reușit să mă amuze prin atribuirea unui număr mare de denumiri și povești personajelor, animalelor și plantelor din cărticica cea minunată, pe care am studiat-o încă de când am aterizat aici. Nu aș băga mâna în foc, dar cred cu tărie că unele dintre ele chiar sunt reale. În continuare vă voi enumera o parte din ele, cât am putut ține și eu minte:

          · elefantul cu trompă și păsărică pe spate;

          · înghețata cu mini-portocala din vârf;

          · balena ce are în frunte fântânile arteziene cu LED din Piața Unirii;

          · peștișorul de aur, pe care dacă îl prind vreodată, o dorință e pentru Bărbos, se știe;

          · tata lubeniță și mama regina căpșunică;

          · dinozaurul cu fulgi de porumb pe spate (cumva denumirea asta a amuzat-o destul de tare pe femeia General);

          · soldățelul cap de ghindă și dovlecelul Cenușăresei (cine-o mai fi și dânsa?);

          · doamna rinocer, cu buzele rujate și unghiile pictate;

          · copacul cu frunze de spanac palide;

          · crocodilul autostradă și ochii săi de far;

          · prințesa care a renunțat la castelul ei imens, pentru a se muta împreună cu Mario în casă lui din comuna Chiajna.

          Vă dați seama că după ce am cunoscut toate aceste personaje, eram atât de încântat încât nu mai puteam adormi la fel de repede. Poate m-au ajutat puțin și cântecele adorabile prestate de către Inamică, dar pot spune că m-am calmat cu adevărat abia după ce am băut lichidul magic, călduț și dătător de nutrienți, care de data aceasta mi-a fost servit îmbuteliat. Cred că era același lapte sau poate că îmi place mie să cred, dar avea sigur același gust. Nu pot confunda astfel de concepte cu siguranță. Cert este faptul că această nouă metodă încercată de cei doi, cu scopul de a mă calma și a mă domoli mai repede a funcționat, iar eu am continuat a-mi vizita prietenii minunați din poveștile Bărbosului chiar și în vise.

(povestea mea continuă și mâine...)