Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 119

18 Mai 2023
#eructație #5 #4 #3 #îndrăgire #bulevard #pacient

          Patru luni și patru zile, eu mă rostogolesc bine!

           Deja deschisesem larg ochișorii mei odihniți și începusem să studiez împrejurimile cazărmii de vreme bună, în momentul în care s-a hotărât Comandantul să îmi verifice situația. Mai-mai să îi pice gutiera din cavitatea bucală, atunci când mi-a observat privirea larg ațintită asupra cearcănelor sale. Se pare că picase la datorie, ajungând să ațipească și el destul de adânc. Nici nu mai realiza cât este ceasul sau cât timp se scursese de la ultima sa tură nocturnă de calmare a sufletului meu rătăcit în întuneric. În orice caz, în cadrul trezirii prezente nu mai era situația de astfel de proceduri, din moment ce mă dezmeticisem într-un mod pașnic și cu o dorință intensă de a le zâmbi frumos. Și chiar era nevoie de un surâs carismatic care să lumineze mai tare acești pereți albi, care încă nu erau pictați corespunzător de razele Sorului.

           Cred că recent mi s-a dezvoltat destul de mult sistemul digestiv, și cu toate că nu a ajuns încă la maturitatea pe care mi-o doresc, pot simți că suntem pe calea cea bună a evoluției. Simt acest lucru, în primul rând prin nivelul ridicat de putere al eructațiilor mele, acele sunete de metal scrijelit, date de eliberarea gazelor captive din incinta stomacului prin intermediul tractului esofagian. V-am prins! Nu știați la ce mă refer până nu v-am explicat. Dar nu-i nimic! Nici eu nu știam cum să mă raportez la acest fenomen, până nu am început să le studiez manualele de anatomie în perioadele mele de insomnie.

           Astăzi, scurta dar puternica mea sesiune de exerciții a fost purtată sub ropote de aplauze și urări energice. Am avut parte de o celebră reușită de a mă rostogoli de cinci ori la rând, de pe burtă pe spate și în ambele sensuri laterale, fără să am parte de pic de ajutor. Iar ca să fiu și mai detaliat, am efectuat trei repetări pe partea stângă și două repetări spre dreapta, care momentan reprezintă partea mea mai slabă. Și dacă nu observați deja ceva foarte interesant, nu-i nimic, vă voi scoate eu în evidență. Cele două numere care îmi caracterizează izbânda prezentă sunt totodată înconjurătoare cifrei magice ce caracterizează pragul ciclic de astăzi, reprezentat la dublu de numărul patru. Dar mă voi opri în acest punct, căci nu aș vrea să vă umplu capul iarăși de numerologie. Însă cel mai tare a reușit să mă bucure faptul că astrele s-au aliniat în așa fel, încât scaunul rotativ i-a eliberat temporar poponețul Comandatului. Drept urmare, acesta a picat la țanc spre a-mi observa prestația fabuloasă în toată feblețea ei. Cred că vă puteți imagina deja cum mândria mea depășea cote mai înalte decât Vârful Omu. Iar la finalul spectacolului, nici nu se putea să nu ajung a primi răsplata reușitei mele, și anume, o binemeritată sursă de vitamine și proteină de înaltă calitate, pentru a favoriza o refacere cât mai optimă.

           Dacă nu știați până în acest moment, am ajuns recent să îndrăgesc două dintre personajele feminine de tip Medic Militar, pe care le-am tot întâlnit de-a lungul infiltrației mele umane. Practic, am urmat îndeaproape sfatul celebrului cântăreț, Vali Vijelie. Nu eram foarte sigur dacă îmi aduce vreo valoare semnificativă să creez o astfel de relație platonică, dar în cele din urmă am început șovăielnic cu prima dintre ele, pe care v-am și menționat-o recent. Cea care mă trage bine de piciorușe. Cât despre persoana care a pătruns recent în acest mic club privat al meu, ați mai cunoscut-o de câteva ori până în acest moment, însă abia astăzi mi s-a concretizat relația de drag. Mi s-a șoptit la ureche informația precum că această Femeie Militar poartă o titulatură onorifică sub numele de „pediatru". De ce îmi place de dânsa mă veți mai întreba oare? Poate pentru faptul că se comportă cu mine într-o manieră domoală și abia ajung să simt procedurile sale de efectuare a măsurătorilor. Iar cu aceste lucruri mă rezum doar la aspectele profesionale. Legat de partea personală, pot spune că mă încântă și mă calmează frecvența, tonul și tempo-ul glasului, iar la final ajungem mereu să ne hlizim foarte tare împreună. Încercând să înțeleg energia resimțită și în sens opus, îmi place să cred că nu mă înșeală senzorii și instinctul personal. Numai din citirea unor simple grimase și a felului în care m-am simțit notat în arhivele ei, cred că mă aflu într-o poziție bună. Nu cred că mai are rost să intru în detaliile plictisitoare din întregul raport generat.

           Din moment ce îmi fusese răpit somnul pentru o perioadă îndelungată, în mare parte datorită acestei vizite la care tocmai luasem parte, de îndată ce am ajuns în incinta Unității Militare, am derapat într-unul lung și odihnitor, cum nu mai avusesem parte de vreme lungă. Trezirea ulterioară mi-a oferit motivația și energia necesară spre a continua repetițiile și îmbunătățirea tehnicii de rostogolire. Deja pot spune că mă aflu pe drumul cel bun, iar drumul este o autostradă germană cu cel mai fin asfalt. Vă spun acest lucru din moment ce începe să mi se alinieze din ce în ce mai des postura și execuția cu metodele optime reprezentate de manualele pământenilor. Însă la final, se pare că tot partea stângă mă atrage cel mai mult pentru moment.

           Plimbarea din apropierea amurgului ne-a ghidat pașii și roțile până aproape de bulevardul principal și mare, pe care îl au în apropiere Inamicii mei. În general am observat că vor să mă ferească de această zonă și tocmai de aceea rareori ne-am aventurat atât de aproape de ea. Cred că acum am înțeles mai bine care este motivul. Câteva indicii simple: mașini, motoare, poluare, aglomerație, pământeni dubioși, mirosuri grețoase. Tot acest cocktail interesant, dar și ciudat de concepte, întâlnit în prima parte a traseului, nu mi-a oferit opțiunea somnului, desigur. Abia ulterior, când ne-a îmbrățișat regiunea liniștită a copacilor verzi, am reușit să îmi calmez mințișoara, iar pleoapele au urmat calea gravitației.

           Și dacă tot ne aflăm la capitolul acestei acțiuni mirobolante a relaxării depline cerebrale, țin să vă zic că azi noapte am reușit să storc datele de identificare ale amicului meu gălăgios care pune stăpânire pe conștiința mea nocturnă. Pacientul numărul 174 din universul caracterizat de cifrele 2022. Mi-a oferit chiar singur și de bunăvoie aceste detalii, din moment ce am ajuns să ne împrietenim. Ba chiar am început să îl îndrăgesc și voi asimila cu siguranță o parte din obiceiurile sale. Azi noapte, de pildă, am reușit să găsim o zonă crepusculară comună între universurile noastre și am elaborat cu el felurite discuții. Mie mi s-a părut că am petrecut o veșnicie, însă in realitate se scursese doar un ceas. Însă știți cum funcționează relativismul, doar vă faceți lecțiile înainte și după fiecare capitol citit de-al meu.

(povestea mea continuă și mâine...)