12 Aprilie 2023
#autogară #misiune #examen #funduleț
Suflet mic și agitație mare, vă salut de peste hotare!
De îndată ce m-am vindecat de buimăceala matinală care mă întâmpinase de la prima oră, am fost poftit la o masă copioasă și pe cinste, așa cum ar trebui să mănânce tot BEBELul pe lumea asta. Însă imediat după aceea, pe când îmi eliberam și eu bulele de gaze corespunzător, am fost luat pe sus de către Inamici și dus spre camera dedicată împrospătării și pregătirii. Da' ce-am făcut, șefu, de mă smulgeți așa brusc din brațele pauzei de digestie? Am simțit o ușoară exaltare a bătăilor inimii în momentul în care am pășit afară pe ușile bazei militare și ne-am îmbarcat în vehiculul negru și motorizat. Speram ca acesta să ne ghideze spre un loc nou, necunoscut, interesant și deloc periculos. Sau cel puțin nu pentru mine. Poate să fie periculos pentru Inamici, atât timp cât mie îmi stârnește amuzamentul. Am ajuns în schimb într-o zonă asfaltată, cimentuită, plină de oameni grăbiți sau neliniștiți, iar deolaltă mașini mari, dar și d-alea mici. Pur și simplu nu înțelegeam pe ce lume mă aflu, dar era o priveliște interesantă de absorbit de către ochișorii mei curioși. Cel puțin una dintre dorințe mi se împlinise deja.
Am fost ulterior redresat pe șinele dumeriri când am înțeles că era de fapt o misiune de recuperare a jumătății feminine din duo-ul Veteranilor Olteni. Doamna mea, să nu omiteți a mă menționa și pe mine când veți povesti nepoților despre această glorioasă misiune de salvare, la care am luat parte mândru și eu. La revenirea în proximitatea bazei militare, deja puteam spune că misiunea s-a încheiat cu succes. Ne-am păzit eu spatele pe tot parcursul drumului de întoarcere și vă pot spune cu mâna pe inimă că ne-au pierdut mirosul de mult și nu am fost urmăriți de către nimeni. Liniștiți fiind acum, am putut purcede spre scanarea perimetrului înconjurător cu încă un membru în plus, căci ni s-a alăturat Mamaie, dar și altul în minus, căci Secundul s-a întors înapoi în incinta cazărmii. Trădătorule de traseu!
Înapoi în incinta bazei noastre îndrăgite, Inamica mea numărul unu a avut nevoie de puțin timp pentru a-și face alimentarea digestivă cu prețioasele sale alimente nutritive. Cum Secundul încă părea prins în treburile sale digitale, am avut onoarea unei paze realizate de către vestitul Caporal Feminin, care m-a ținut de vorbă în tot acest timp. La un moment dat, observându-mi noile mele dezvoltate mișcări de box în aer liber și croșetat în fir de vânt, derulate subit sub privirea ei, i s-a născut acesteia o nouă idee. Și ca să fie știută, dovada este scrisă chiar aici în negru pe alb, de la mine a pornit seria de examene care testează Motricitatea creativă a mâinilor în lipsa uneltelor și pânda plictiselii. Chiar în acest moment magic, dânsa a dat drumul unei sesiuni private de gradare, iar cu toate că nu avea un barem de notare bine-definit pentru acest tip de activități, acesta s-a materializat foarte repede din mers. Datorită talentului meu înnăscut și capacităților asertive ale Veteranei, aceasta și-a dat seama instant ce anume ar trebui să urmărească în procesul care tocmai se desfășura în fața ei.
Nu cred că vă ia prin surprindere sau vă șochează faptul că iarăși nu m-am putut odihni mai toată ziua, din cauza acestor ifose nebune care continuă să mă impacienteze. Dar de fel reușesc să mă liniștesc destul de tare după ce eliberez acele bombițe puternice prin orificiul dorsal, numit în termen popular pământesc și „funduleț". Eu deja îmi cunosc foarte bine corpul și feluritele modalități prin care dezrobesc aceste spirite rele care sălășluiesc în interiorul meu. Tocmai din acest motiv nu înțeleg de ce uneori Inamicii mei și chiar anumite persoane cu care ne mai intersectăm, insistă să îmi ofere ofranda iubirii prin salutarea acestei zonei cu ajutorul guriței lor. În fine, poate că este încă o ciudățenie de natură tradițională care descrie acest popor nebun. Mulțumirea mea este că aceste respirații intestinale, care îmi relaxează corpul și sufletul, se petrec mai cu precădere în partea nocturnă a ciclului lor circadian. Astfel, am reușit în aceasta seară să adorm mai adânc decât balaurul Smaug care păzea aurul din muntele Dwarfilor. În schimb, pe mine de data aceasta m-a păzit Mamaia Veteran cam toată noaptea. Și cu toate că netrebnicul somn mai încerca să îi acapareze mintea, am observat-o prezentă constant și cu ochii în patru la fiecare sunețel scos de către gurița mea amorțită de somn. Nu ceda tentației, Caporal!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
