Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 90

19 Aprilie 2023
#explorare #normă #exersare #limbaj #dans #irlandez

          Gândăcelul zbârlit, vă urează bun-venit!

          În această dimineață, corpul meu a avut o tentativă inițială de a mă deștepta printre vuiete și lacrimi, însă perspicacitatea și îndemânarea Inamicei mele au reușit să îmi calmeze inima tânără și înfierbântată. Mișcările legănate de domolire au reușit să mă adoarmă pentru un scurt timp. Se pare că a fost nevoie de un simplu power nap (*trad. eng. – somn rapid de revigorare) ca să mă trezesc mult mai calm și în același timp mai activ ca înainte. Sau poate că era fix acea rămășiță de somn de care aveam nevoie pentru a-mi completa trezirea. Norocul lor că am deschis ochii mai jovial de această dată, căci în alte circumstanțe aș fi pornit un scandal pe cinste pentru modul în care își propulsează deja toate aceste acțiuni direct asupra mea. Nu știu ce se întâmplă cu Dușmanii mei în ziua de față, dar sunt destul de haotici în coordonare. Ba mă plasează direct în mijlocul unuia dintre circuitele lor de antrenament, ba mă hrănesc grăbit și pe nepregătite și fără să mă consulte înainte, ba mă răstălmăcesc din veșmânt în veșmânt. Mă simt iarăși purtat precum o marionetă. Nu este deloc ceea ce am nevoie în acest moment. Eu nu îmi doresc decât să analizez fiecare părticică a acestei lumi vaste, care îmi stârnește curiozitatea la tot pasul. Vreau să explorez oricând, oriunde și fără pauză. Poate doar până mă lasă puterile și adorm de extenuare.

           Doamna General a crezut că mă va duce puțin de nas astăzi, însă s-a înșelat amarnic. A avut naiva impresie că va reuși să mă adoarmă mult mai ușor în timpul plimbării noastre zilnice, însă roata s-a întors brusc, iar plasa a avut-o drept captură chiar pe Dânsa. Ochii mei larg deschiși au încercat să absoarbă cât mai multă informație cu putință. Bine, nu o să vă mint. Am mai cedat puțin câte puțin, la fel cum spune și celebrul filosof Pavel Stratan, când degustă din siropul lui Bahus. Dar important este ca media generală să fie de trecere, iar nota mea m‑a făcut mândru. M-am ținut destul de bine pe poziție și abia pe ultima sută de metri m-am lăsat purtat de val. În cele din urmă, după atâta explorare urbanistică, cât putea să reziste și cerebelumul meu care tânjește după cunoștință precum buretele însetat după apă? Drept urmare, iminenta mea decădere în moțăială i-a oferit Adultei mele o idee strălucită. Aceasta a decis să mă țină nemutat și adormit pentru oricât timp este nevoie, chiar și în incinta bazei, doar-doar să nu mă trezească. Astfel, m-a urmărit în tihnă, asumându-și poziția de veghe în laterala vehiculului meu nemotorizat. Mai are rost să vă menționez că setea mea de cunoaștere nu a vrut să îmi ofere pace și liniște în lumea nisipurilor și își dorea să îmi reiau activitatea de cercetător cât mai repede. Dar din păcate, incinta bazei îmi era deja mult prea cunoscută și nu mi se arătau destule elemente care să îmi curme curiozitatea asta amplă.

           Și dacă tot nu reușisem să îmi ating norma orelor de somn pentru astăzi, corpul meu conștiincios a vrut a-și respecta îndatoririle chiar cu o oră înainte de vremea purificării. Vă puteți imagina ce combinație ciudată de sentimente a putut să le ofere acest lucru Inamicilor mei. Deolaltă erau bucuroși căci luasem o pauză de relaxare bine meritată și eram cu un pas mai aproape de a mă încadra în șablon. De cealaltă parte erau cuprinși și de o ușoară panică, pentru că astfel exista riscul de a nu mă dezmetici la timp și se introducea o întârziere în rutina noastră zilnică. Vai ce să zic! În loc să vă gândiți la bunăstarea mea, voi tot insistați în sus și în jos cu rutina voastră. Dar stați liniștiți că am reușit să mă trezesc chiar la timp, ca să reușim să respectăm programul vostru de loialitate. Dar eu de unde îmi ridic premiul acum?

           Îmbăierea călduță a reușit să îmi mai revigoreze cu încă cel puțin un nivel atât corpul, cât și mintea. Stând la orizontală în culcușul obișnuit, am început a contempla în sinea mea și am picat adânc pe gânduri. Deodată, mi s-a fixat privirea asupra celor doi Dușmani ai mei, care mă vegheau îndeaproape. Îi priveam atât de direct în ochi pe cei doi, încât cred că am reușit să îi sperii puțin. Ei poate sperau să mi se pună geană pe geană, dar ochii mei refuzau efectiv să se clintească. Nici măcar puțin. Astfel, m-a plesnit brusc o idee năzdrăvană. Nu am apucat de ceva vreme să îmi mai găsesc timp spre a exersa limbajul pământean. Pe lângă faptul că am ajuns să le mai pricep și eu o mână de cuvinte, reușisem în trecut chiar să și vociferez unu-două dintre ele. Cred că este un moment bun să fac o repetiție și cine știe, poate reușesc să mă mai lipesc de noi pronunții. Am profitat de Comandant ca să dăm startul unei sesiuni puternice de socializare, pentru că alături de un vorbitor nativ poți deprinde mult mai ușor limbajul. De la atâta forțare a buzelor și a limbuței, sau poate dintr-o încântare profundă, m-am trezit plin de băluțe balonate prin împrejurul întregii cavități bucale.

           După o zi atât de plină, încărcată cu acțiuni și aventuri de tot felul, ulterior am picat dus într-un somn lung și fără pauză, până mai aproape de răsăritul vedetei diurne. Pot spune că aproape am atins recordul anterior din această categorie, dar totuși, atunci am reușit să adorm mai fix decât o scândură de lemn sau un copac ce duce lipsă de vânt. De data aceasta mă pot mândri că am reușit să îmi mențin jocul ager de picioare, calitate și mișcări pe care le-am dobândit în acele tabere irlandeze de vară la care participam încă din prima mea tinerețe.

(povestea mea continuă și mâine...)