Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 148

16 Iunie 2023
#privire #pachet #biluțe #mâini #iluzie #tâlhărie #atenție

          Cu aceste palme dragi, câte pachete desfaci? Dă-mi atenție și taci!

          Am avut parte de o trezire mult prea matinală, energică și caracterizată de un puternic sentiment de foame. Comandantul care petrecuse toată noaptea alături de mine, reușind să îmi înapoieze constant suzeta, s-a hotărât să încerce să îmi mai distragă puțin atenția de la senzația vibrantă din stomac. Motivul era unul simplu, și anume, să îi ofere Doamnei General încă o perioadă scurtă de odihnă. Din păcate, eu deveneam din ce în ce mai agitat cu fiecare minut cu care observam că nu primesc ceea ce mi se cuvine de drept și ceea ce ajunge să ceară acest corp însetat. Hai peste ea! A venit timpul să o trezim! La masăăă! Nici nu cred că ar fi avut de ce să se plângă, din moment ce aveam să ne odihnim cât de curând iarăși amândoi, însă de data aceasta în cazarma mea. Sper că te simți privilegiată, din moment ce nu permit oricui să pășească oricum pe podeaua mea prețioasă. Trezirea ei inițială a fost una subită, iar privirea ei buimacă și încruntată părea să topească obiectele din calea ei precum super-eroinele din benzile desenate. Nu sunt eu de vină! Îndreaptă-ți fasciculele laser către poponețul Secundului.

          La trezirea de după somnul secundar al dimineții, aveam să îi văd acesteia o altfel de licărire puternică în privire, însă de data aceasta nedăunătoare, ci una care exprima bucurie pură. Adulta a primit o cutie mare de carton, plină cu felurite obiecte de interes și rol diferit, atât pentru Inamici, cât și pentru mine. A fost o reală plăcere și un spectacol pe cinste să privesc felul în care a ajuns să cotrobăie prin conținutul acesteia, timp în care eu eram purtat împărătește pe brațe de jur împrejurul Dânsei. Pentru aproximativ jumătate dintre obiectele pe care le-am zărit nu reușeam să le găsesc o întrebuințare, însă pot spune cu siguranță că le-am recunoscut pe cele menite mie. Alte veșminte noi, felurite jucării, accesorii pentru nutriție și un mare sac plin de bile de plastic. Hmm, acum chiar sunt curios în ce fel ne vom petrece timpul cu acele mingiuțe de plastic. Un lucru este cert. În sezonul călduros care ne învăluie am mai mult ca sigur garderoba stabilită pentru o perioadă lungă.

          Pot spune că eram conștient de o perioadă lungă de timp de posesia acestor membre superioare și de extremitățile lor, denumite în termeni anatomici mâini sau palme. Însă de ce încep să le conștientizez și să le recunosc ca fiind ale mele abia acum? Îmi urmează cu strictețe ordinele și îmi servesc folosul de o bună perioadă de timp. Am ajuns să fiu realmente mândru pentru faptul că devin pe zi ce trece din ce în ce mai bune la îndeletnicirile pe care le ofer. Dar în același timp menționez că sunt mândru și de un alt aspect. Dragilor, sunt atât de frumușele! O minunăție a privirii. Așa mici, grăsane și cu gropițe.

          Ne-am consultat împreună cu Doamna General și am hotărât amândoi așa: ar fi un moment prielnic să ne aventurăm mai devreme spre exteriorul Unității Militare. Părea o fereastră oportună, de vreme ce amicul nostru auriu se retrăsese temporar la un mic somnic, în spatele acelor nori, care astăzi se prezentau docili. Din păcate, de îndată ce am pășit în exterior, privindu-ne unul pe celălalt ne-am comunicat fără cuvinte faptul că realizasem o greșeală. Am fost păcăliți de o iluzie ciudată a naturii, care una ne arăta, iar alta ne oferea spre simțire. Atmosfera ne servea o zăpușeală ușor irespirabilă. Sper că totuși ceea ce am auzit să fie un mit, dar am înțeles că se poate și mai rău de atât. Nu aș vrea să experimentez acest lucru prea curând sau chiar niciodată. Drept urmare nu am stat mult, dar nici sincronizarea Adultei nu putea fi mai inoportună, căci a pus în mișcare planul ei de revenire către Bază tocmai în punctul în care ațipisem. În acest fel a reușit să mă scoată din transă și să îmi destrame acest proaspăt somn. Am înțeles ulterior că Dânsa se gândea la binele meu prin faptul că aș putea dormi mai bine în culcușul meu răcoros, ferit de căldură și poluare. Dar la clipa respectivă a fost pura mea decizie de a-mi petrece timpul de relaxare cu basca sub Soare. O astfel de ispravă nu se putea lăsa nepedepsită și drept urmare am inițiat un protest puternic, până să ajung să ațipesc din nou și cu simț de răspundere. M-am dus în adâncimea subconștientului mai tare decât s a dus Dică. În retragere!

          Și chiar pot spune că sunt impresionat de mine, din moment ce am reușit să adorm iarăși fără acel sistem netrebnic de înfășare. Ce-i drept, eu am mai reușit să adorm fără el și în trecut, dar ce vreau să subliniez de această dată este faptul că am reușit să îmi păstrez nivelul de agitație din cadrul somnului la minim. Lejer! Cât de curând voi deveni expert și la acest capitol, iar aceste mânuțe îmi vor fi din ce în ce mai ascultătoare. Cred că de fapt asta era așteptarea lor. Să le realizez existența și să le ofer puțin mai multă iubire. Chiar s-au descurcat de minune să îmi ofere înapoi pe buzițe suzeta mea nelipsită și relaxantă. Vă mulțumesc și vă iubesc, dragele mele! Dar până și cu instrumentul calmării la purtător, am avut parte de un coșmar intens și ciudat, pe care nu mi-l mai amintesc. Am o oarecare vagă impresie că implica o tâlhărie de lăptic cald din brațele mele neajutorate, dar nu vom mai știi niciodată. Partea ciudată este că a reușit să stoarcă din mine un plâns diferit față de alte dăți, care se pare că s-ar fi apropiat mai tare de un suspinat ușor și suferind. Cred că mintea mea și-a dorit să îmi exteriorizeze invulnerabilitatea din acel moment. Însă de îndată ce mi-am conștientizat propriul proces de bocire, m-am îmbărbătat puțin și m-am corectat prin a porni un plâns veritabil la o tonalitate mai ridicată.

          În cadrul plimbării puțin mai răcoroase din apropierea serii, Inamicii mei, cu precădere Comandantul, păreau să fie constant preocupați sau distrași de alte elemente din jurul lor, mai puțin persoana mea. O bună parte a drumului au purtat o discuție telefonică plină de voioșie, zâmbete și glume. Vă dați seama că eu nu suport să fiu exclus, iar cu atât mai mult ignorat. Nu! Nu pot lăsa această nebăgare de seamă să treacă neobservată! Inițial am vrut eu să mă prefac indiferent și să fiu nepăsător, ronțăind ba la suzetă, ba la acel plastic dedicat dentiției. Cu toate că cel din urmă aș crede că are o întrebuințare orientată mai mult spre eliberarea stresului. Ulterior nu m-am mai putut abține și am început să eliberez diverse injurii din limbajul meu matern și să îmi balansez brațele mele de colo-colo. Hei! Aici sunt! Vreau atenție! Știu că urmează întreg procesul de seară unde toată atenția este orientată către mine, dar eu o vreau acum, pentru că toată lumea știe: dulcele e mai dulce, când îl primești la poftă!

(povestea mea continuă și mâine...)