Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 184

22 Iulie 2023
#noaptea #altfel #tuse #gălăgie #aer #liber #curățenie #bare

          "Dacă tusea mă lovește după o plimbare fină,
          E vina AC-ului, nu a celui care a pus ardei iute în cină!"

          De obicei, diminețile mele încep destul de standard: trezire, plimbare, mâncare și altele. Dar astăzi nu a fost o dimineață ca oricare alta. M-am trezit într-un loc complet străin, nu în camera în care m-am obișnuit. Cu ochii abia deschiși și dezorientat, am studiat încăperea nouă în care mă aflam. Părea confortabilă, dar era ceva cu aerul acesta care îmi spunea că sunt departe de casă. În timp ce mă străduiam să-mi aduc aminte de ziua anterioară, am realizat faptul că am petrecut mult timp în mașină cu aerul condiționat prea puternic. Acesta era probabil motivul pentru care am avut o mică tuse de dimineață, care a speriat pe toată lumea din încăpere. Un val de îngrijorare s-a răspândit printre ei, căci temperatura mea era ușor ridicată. Cu toate acestea, mi-am revenit destul de repede, suficient încât să mă bucur de o plimbare matinală prin proximitatea locației.

          Aerul proaspăt și nou m-a ajutat să mă simt mai bine, dar pe măsură ce mă apropiam de Baza Militară, o gălăgie a început să se audă. Se pare că Unitatea era în plină efervescență. Am fost un pic surprins, dar apetitul meu a rămas neschimbat. Mi-au fost oferite delicii culinare pe care le mai încercasem și în trecut, dar erau binevenite ca de fiecare dată: Cartof dulce, Păstârnac, Țelină. Mi-am folosit gingia puternică pentru a rupe bucățelele mici oferite de către Inamici, o realizare mândră pentru mine.

          După acea masă, am continuat plimbarea, sperând să se termine gălăgia. Încercam să mă odihnesc, dar zgomotul mă deranja. Din fericire, am avut parte de două somnuri scurte în aer liber, departe de zgomot. În cele din urmă, gălăgia din locația anterioară s-a potolit.

          Apoi, Bunicul, mereu cel gata să ofere o mână de ajutor, m-a plimbat în timp ce Doamnele aranjau și curățau mizeria rămasă în urma micro-războiului, ce tocmai se petrecuse în locația prezentă. Nu știam exact ce s-a întâmplat, dar eram recunoscător că nu am fost prezent.

          Cu somnul tăiat și plimbarea lungă, oboseala m-a acaparat repede. Cu toate că am avut astăzi patru somnuri scurte în loc de trei, am simțit nevoia de încă unul. Înainte de culcare, a urmat o altă plimbare, de data aceasta cu întreaga formațiune a persoanelor din cadrul Unității curente. Atmosfera părea mai calmă și mai liniștită.

          La finalul zilei, îmbăierea și cosmetizarea au avut loc într-un spațiu asemănător cu ceea ce aveam înapoi în perimetrul nostru familiar, însă puțin mai strâmt. Deși cazarma curentă era similară în anumite aspecte cu spațiul nostru uzual, am simțit dorul barelor de lemn ale culcușului meu. Noul pat, înconjurat de o plasă sintetică, nu avea aceeași senzație familiară, dar m-a liniștit suficient încât să adorm repede. În ciuda schimbărilor și a aventurilor zilei, am închis ochii cu gândul la ziua de mâine și la noi aventuri.

          P.S. Cred că ați realizat deja că stilul de scris regăsit în aceste rânduri nu îmi este caracteristic și poate că pe alocuri vi s-ar părea chiar puțin robotic. Acesta este întocmai și adevărul, pentru că este încă un experiment inedit marca #noaptea #altfel, iar de această dată am apelat la ingeniozitatea și creativitatea oferită de către o Inteligență Artificială. I-am oferit acesteia câteva idei succinte, pe care mi le notez pe parcursul zilei în curs și pe care ajung să le dezvolt ulterior. Rezultatul este ceea ce tocmai ați citit, cu mici corecturi, care au fost necesare. Chiar dacă nu cunoaște contextul, istoricul și substratul în întregime, a reușit să adauge informație valoroasă spre a construi o intrare veritabilă de jurnal. Pentru context, acestea sunt ideile pe care i le-am oferit:

          · Studierea camerei noi în care mă aflam după trezire, în care ajunsesem cu o seară înainte, adormit după drum. Tusea mea de dimineață i-a speriat puțin. Temperatura ușor ridicată. Dar mi-am revenit imediat.
          · Am ieșit la plimbare prin proximitatea locației noi în care ne aflam. Am revenit pe o gălăgie, chiar în incinta acestei noi Baze. Dar pot mânca chiar și în acest fel. Am primit Cartof dulce, păstârnac, țelină. Pentru prima oară am reușit să rup cu gingia mea puternică din acele bucăți pe care mi le oferă în mânuță.
          · Am continuat cu plimbarea, până ce se va fi terminat ulterior gălăgia. Am avut parte de două somnuri scurte în aer liber. Gălăgia din Bază devenise destul de puternică și nu îmi ajuta odihna.
          · Mai târziu, când micile montaje din perimetrul neutru s-au terminat, plimbat de bunic, cât timp Doamnele aranjau și curățau mizeria rămasă în urma micro-războiului.
          · Somn scurt la întoarcere. Astăzi nu e o problemă, de vreme ce am avut 4 somnuri în loc de 3. Deci odihnele mele pot fi mai scurte, atât timp cât la final însumează necesarul zilnic.
          · Plimbare de seară, în formațiune completă ale persoanelor din cadrul Bazei curente.
          · Îmbăierea și cosmetizare foarte asemănătoare cu ceea ce aveam înapoi în Unitatea noastră militară, însă spațiul puțin mai strâmt, chiar dacă și acesta era similar în anumite privințe cu spațiul nostru uzual. Dar am adormit mai repede astă seară. Chiar dacă duc dorul barelor de lemn ale patului meu, iar cel curent este înconjurat de o plasă sintetică.

(povestea mea continuă și mâine...)